Cele mai celebre cazuri de otrăvire din istorie

Un profesor american de la Muzeul Național de Istorie a deschis recent o expoziție intitulată „The Power of Poison”, ce documentează cele mai celebre cazuri de otrăvire din istorie.

Portalul weather.com publică în acest context câteva dintre aceste povești în care regi sau regine au apelat la ajutorul otravei fie pentru a-și înlătura rivalii, fie chiar pentru a-și pune capăt vieții.

Legenda spune că regina egipteană Cleopatra s-a sinucis punându-și o năpârcă la sân pentru a o mușca. Dr. Siddall susține că această ipoteză este greșită, întrucât această specie de șarpe este veninoasă, însă nu suficient de mult pentru a provoca moartea unui om. Așadar, este mai probabil ca aceasta să fi fost mușcată de o cobră, deși împrejurările decesului Cleopatrei nu sunt tocmai clare.

Nero, al cincilea împărat roman al dinastiei iulio-claudiene, a ajuns pe tron după ce l-a otrăvit pe Claudius, predecesorul său. Acesta ar fi apelal la ajutorul Locustei, cea care, l-a ajutat să o ucidă și pe mama lui prin aceeași metodă, dar și pe fratele vitreg.

ALEGERI BUCUREȘTI 2025 Ion Cristoiu explică prezența dezastruoasă la vot: Dacă ar fi fost vot politic, ar fi ieșit mai multă lume

20:25

AI AFLAT! „Ai Aflat! cu Ionuț Cristache” începe luni, 8 decembrie, de la ora 15.00, live pe Gândul. Invitat: Ion Cristoiu

20:21

„Toate aceste fapte ne arată că, la un anumit punct din istorie, otrava a fost un agent al schimbării, al dobândirii puterii”, a comentat dr. Siddall.

Despre Lucrezia Borgia, fiica lui Rodrigo Borgia – devenit Papa Alexandru al VI-lea -, se spune că ar purtat în permanență un inel „dotat” cu un mic recipient plic cu otravă: „la cantarella”.

„Nu știm care era rețeta, dar știm că respectiva otravă se dizolva instantaneu, nu avea miros și nici gust”, a povestit dr. Siddall. „Se crede chiar că aceasta ar fi avut un efect plăcut la început”, a adăugat acesta.

Juan Ponce de León, celebrul conquistador spaniol și primul guvernator al Puerto Rico, a murit în anul 1521, după ce, în timpul unei confruntări cu un trib indian, a fost rănit de o săgeată otrăvită. Istoricii cred că substanța respectivă ar fi fost, de fapt, un extract din frunzele și fructele copacului numit „hippomane mancinella”.

În anul 1814, Napoleon Bonaparte a fost exilat pe Insula Elba, unde ar fi fost otrăvit. Acesta a murit mai târziu însă, pe Insula Sf. Elena, din cauza unui cancer la stomac. Totuși, mulți istorici susțin că Napoleon Bonaparte a murit din cauza otrăvirii cronice cu arsenic.

Despre împăratul Mitridates al VI-lea, unul dintre cei mai importanți conducători ai regatului Pontus, se crede că se temea atât de mult să nu fie asasinat, încât înghițea regulat doze mici ce otravă, crezând că astfel își dezvoltă imunitatea. Legenda spune că atunci când a fost învins de Împăratul roman Pompei a încercat să se sinucidă otrăvindu-se, însă a eșuat întrucât organismului său devenise imun la substanța respectivă.

„Cel mai probabil, această ipoteză nu este reală”, a explicat dr. Siddall. „Nu există prea mult adevăr în ideea aceasta că poți deveni imun la otravă”, a adăugat el.