Cercetătorii au stabilit cum găsesc câinii drumul spre casă

Potrivit Descoperă, pe lângă abilitatea porumbeilor de a găsi drumul spre casă și migrația sezonieră de reproducere a balenelor cu cocoașă, există o mare varietate de creaturi capabile să călătorească într-un mod coerent, precis și eficient.

Știința nu a identificat și nu a înțeles pe deplin procesele și indicii implicați în migrarea animalelor. Cu toate acestea, dovezile sugerează că o gamă largă de specii, de la cărăbuși, la păsări și câini, demonstrează abilității uimitoare de a călători pe distanțe lungi.

În luna aprilie, aventura lui Pero a devenit cunoscută. Câinele Pero a călătorit aproximativ 380 de km timp de două săptămâni. Câinele a reușit să găsească drumul de la Cockermouth (Columbia) înapoi la casa lui anterioară, în apropiere de Aberystwyth (Țara Galilor).

EXCLUSIV Peste 100.000 de euro au fost descoperiți la percheziții în biroul procurorului constănțean Gigi Ștefan de la Parchetul Curții de Apel Constanța. Suspiciuni judiciare: viața de lux a magistratului

13:27

EXCLUSIV Comisiile de Apărare reunite ale Parlamentului împuternicesc SRI şi MAI să încheie contractele pe SAFE

13:26

Relația puternică dintre oameni și câinii lor pare să primeze dorința de a crede că există ceva magic în această capacitate. Deci, care este motivul: această „legătură personală” între proprietar și câine sau există un factor științific al biologiei implicate?

O mare varietate de animale utilizează diferite sisteme senzoriale pentru a putea călători pe distanțe mari. Furnicile de deșert, de exemplu, utilizează indicii olfactivi de mediu pentru a naviga în căutarea surselor de alimentare, dar și a drumului înapoi la cuiburile lor. Albinele par capabile să-și amintească rutele către siturile cu hrană, atunci când sunt expuse la mirosul de la acea locație. Alte specii, cum ar fi țestoasele de mare, unii amfibieni, langustele și păsările sunt capabile să utilizeze informația magnetică a poziției pentru a migra sau pentru a se orienta spre locații specifice.

Această ultimă capacitatea de a exploata informațiile geomagnetice este deosebită, deoarece este puțin probabil să fie afectată de condițiile meteorologice, ciclurile de lumină și întuneric, de caracterul sezonier sau poziția la nivel mondial, în același mod în care alți indici ar putea fi afectați.

În plus, pe lângă „busola magnetică”, păsările par să folosească soarele și stelele drept repere de navigare. Viermii paraziți sunt capabili să se deplaseze spre gazde noi, răspunzând la vibrații seismice, iar alte specii folosesc vibrațiile pentru a captura prada. Liliecii, păsările și mamiferele marine pot identifica, de asemenea, locația și traseul de călătorie, cu ajutorul sonarelor și infrasunetelor.

Dar cum a găsit câinele Pero drumul spre casă? Există posibilitatea ca multe animale, inclusiv câinii, să se deplaseze folosind o integrare a multora dintre sistemele interne și semnalele externe menționate mai sus. Câinii sunt, de asemenea, conduși de amintiri, iar asocierile pozitive cu anumite locuri sau persoane sunt susceptibile de a avea ca rezultat o dorință de a reveni la ele. Capacitatea olfactivă dezvoltată la câini poate, de asemenea, să ajute la conștientizarea locației.

Dovezi recente arată că aceste patrupede, dar și unele primate posedă o moleculă asociată cu magnetopercepția și abilitatea de a sesiza un câmp magnetic.

Cryptochrome 1 este o moleculă sensibilă la lumină, care reglementează ritmul circadian la specii diverse cum ar fi plantele și peștii. Se pare că această moleculă este prezentă în celulele cu con din retină la o serie de alte specii inclusiv la câini, vulpi, lupi, urși și bursuci. Acestă moleculă a fost identificată la unele specii de primate, inclusiv urangutanul Bornean.