Cum arăta Valea Oltului în urmă cu 100 de ani. GALERIE FOTO

Valea Oltului a fost unul dintre drumurile romane cele mai importante din Dacia, cu o dublă funcție – militară – strategică și comercială. Acest lucru a impus înființarea în zonă a unei unități speciale de poliție cu misiunea de a supraveghea defileul.

De altfel, Oltul însuși în aval de defileu constituia o cale de comunicație navigabilă, dublând astfel drumul terestru. Toate acestea au determinat o puternică dezvoltare economică, reflex al unei vieți active în domeniul schimbului comercial și al producției de marfă.

FOTO: adevarul.ro

Potrivit prof. Ligia Rizea, specialist în patrimoniul vâlcean, „construirea drumului prin Valea Oltului s-a făcut cu sprijinul secret al boierimii din Oltenia și înainte de intrarea oficială a Olteniei sub stăpânirea austriacă, deoarece (…) din 1717 drumul a primit numele împăratului Carol al VI-lea, Via Carolina, asigurând tranzitul comercial și militar pentru vehicole pe patru roți și reintrând în istorie după mai bine de un mileniu jumătate, după ce fusese parcurs pe Valea Oltului de armatele romane ale lui Traian, spre Sarmisegetuza”.

ALERTĂ Nou atac cibernetic: „Ai primit un mesaj care te informează că un colet nu a fost livrat și îți cere să accesezi un link pentru actualizarea adresei?

21:30

CONTROVERSĂ „Cu 10%, USR nu are legitimitate din vot, dar are putere de la Bruxelles, Paris și au acaparat instituțiile statului” Ponta explică influența USR în România

21:30

 Spre deosebire de drumul roman însă, care ținea stânga Oltului, Via Carolina a fost construită pe malul drept, a mai precizat aceasta pentru Agerpres.

FOTO: adevarul.ro

Un punct de atracție în zonă au devenit, mulți ani mai târziu, bisericile și mănăstirile. Cea mai cunoscută, Mănăstirea Cozia, a fost ctitorită de Mircea cel Bătrân, însă de-a lungul istoriei a fost extinsă și renovată.

FOTO: adevarul.ro

Pentru a clădi mănăstirea, Voievodul Țării Românești a ales acest loc de liniște și siguranță pe Valea Oltului, în apropierea muntelui de unde la acea vreme nu se putea merge mai departe spre Transilvania decât cu piciorul sau cel mult călare, se arată pe site-ul mănăstirii.