Cum îți schimbă viața un copil. Cinci lucruri pe care părinții trebuie să le învețe

,,Când devenim părinți, ni se oferă ocazia să ne maturizăm, să dobândim o nouă perspectivă asupra vieții. Mulți părinți spun că, după nașterea primului lor copil, totul s-a schimbat. Orice experiență este menită să ne schimbe, să ne îmbogățească. Dacă momentul ales să devin părinte  coincide cu perioada de maturitate emoțională  (mă simt echilibrat mental și emoțional), toate schimbările ce vor veni mă vor găsi pregătit să acționez în consecință. Altfel, voi pierde nu doar posibilitatea de a deveni un bun părinte, dar și pe acela de a -mi continua propria dezvoltare””, spune psihologul Monica Borugă pentru Gândul.

În general, atunci când ajungem părinți, e indicat să ne detașăm din problemele din trecut. ,,Când devenim părinți, pe lângă momentul trăirii unei experiențe extrem de emoționante, aducem fără să vrem problemele din trecutul propriu, iar acestea ne influențează modalitatea de creștere și educare a copilului nostru. Dacă eu, adultul, mă aflu la un nivel de dezvoltare emoțională care să îmi permită o bună introspecție și, în același timp, să mă lase să folosesc cu succes abilitățile mele de adaptare la noua situație,  de  învățare, despre ce este nou în viața mea, de disponibilitate mea de a nu îmi mai aparține, cel puțin o perioadă, pot spune că mă lansez cu succes într- o nouă experiență a vieții mele și pot clădi o relație plăcută și eficientă  cu copilul meu””, adaugă specialistul de la Infant Kineto Clinic. 

FLASH NEWS Nicușor Dan s-a întâlnit cu premierul de peste Prut, Alexandru Munteanu. Ce au discutat cei doi

18:21

EXCLUSIV Tăriceanu o acuză pe Oana Țoiu de o “josnicie fără margini” în scandalul cu fiica lui Victor Ponta. Ce ar fi făcut dacă ar fi fost premier

18:18

1.Răbdarea. Meseria de părinte se învață, nu azi, nu mâine, în timp.

2 .Atenția și prezența conștientă. Timpul petrecut cu copilul este unul de calitate. Mă joc alături de el, cânt, dansez, îl observ, comunic, sunt acolo cu el fizic și mental.

3. Consecvența. Fac reguli care să ni se potrivească, le respectăm  împreună, reacționez la fel în situații identice, indiferent de locul sau persoanele care sunt în preajmă, astfel încât să evit confuzia care s-ar putea instala la cel mic și să clădesc încrederea în relația noastră.

4. Disponibilitatea de a învăța. Când devenim părinți, ne considerăm adesea a fi profesorii copiilor noștri. Cu toate astea, vom constata că, dacă le acordăm atenția și timpul necesar,  ei pot deveni profesorii noștri. Copii ne învață prin comportamentul lor sau despre ceea ce au nevoie la acel moment. Nu de puține ori mi s-a întâmplat, acum vorbesc din experiența mea de mamă, să vreau să desfășor o activitate cu copilul meu și să constat că nevoia lui era alta. Dorința pe care o manifestă la nivel comportamental (refuzul de a participa alături de mine, plânsul nejustificat, nivelul de concentrare scăzut și altele) neputând să îmi comunice verbal din diferite motive (nu este la vârsta la care poate face asta sau nu conștientizează ca atare situația).

5 .Flexibilitatea răspunsului .Una dintre cele mai mari provocări ca părinte este găsirea unor modalități flexibile de a răspunde la diverse situații. Când suntem obosiți, frustrați, furioși, flămânzi, dezamăgiți etc, putem pierde capacitatea de a reflecta, ne lăsăm duși de valul emoțiilor, pierdem din vedere ansamblul, riscăm un răspuns exagerat care provoacă suferință copiilor noștri. Oamenii de știință obișnuiesc să spună că ,,Șansa suride celor cu mintea bine pregătită”. Cunoștintele despre experiența umană pot pregăti mintea pentru o înțelegere mai profundă a vieții emoționale a copiilor noștri și a noastră înșine””, concluzionează psihologul Monica Borugă.