„Est, spre Siberia”: Drumul OASELOR parcurs pe două ROȚI. Călătoria până la CAPĂTUL lumii a unui jurnalist sportiv

Est, spre Siberia: Drumul OASELOR parcurs pe două ROȚI. Călătoria până la CAPĂTUL lumii a unui jurnalist sportiv
Publicat: 16/02/2019, 19:57
Actualizat: 25/03/2019, 20:11

„Singurătatea, cred, e o chestiune complicată. Și cumva, aș îndrăzni să spun că nu e pentru oricine. Mai e ceva: cu siguranță sunt mai multe feluri de singurătăți. Asta, cea motociclistică, e, după mine, ‘a mai dracului. Pentru că se întâmplă ceva aparte în momentul în care îți tragi casca pe cap. E ca un zăvor pe care-l tragi după tine când intri în camera aia sferică în care ești doar tu cu tine, indiferent dacă pleci singur, în grup sau chiar cu pasager. Iar, peste asta, mai e Estul. Direcția în care parcă-ți tragi cască peste cască, peste cască, pe măsură ce te îndepărtezi. Plus că, lăsând abstractul la o parte, Cristian a fost singur. Adică singur. Adică nu că singur, dar pe porțiuni de sute de kilometri numai țânțarii i-au ținut de urât. Și când te întâlnești cu tine e greu. Mai ales în Siberia, care nu iartă. De asta, cred eu, o să găsiți cartea „Est, spre Siberia” cel puțin interesantă. Pentru că o să aveți astfel șansa voyeuristică de a fi în casca autorului. Pentru că ce-o să citiți, vă spun eu, în casca aia s-a scris”, scrie, în postfața cărții, fotograful Mihai Barbu, cel care, în 2009, a fost până în Mongolia singur, cu motocicleta.

Pentru că „nu e nimic mai oribil decât o motocicletă adventure care stă curată în parcare”, Cristian Scutariu, de profesie jurnalist sportiv, a plecat, în 2017, către Drumul Oaselor, pe motocicleta lui, care se simte „bine la drum lung și zbuciumat” și pe care a poreclit-o „Mario Gotze”. A plecat singur din București, a ajuns la Moscova, a mers apoi cu Transsiberianul, s-a dat jos la Irkutsk și de acolo, pe Kolima Highway, până la Magadan, în Estul Îndepărtat.

Jurnalul de călătorie „Est, spre Siberia” redă această călătorie solitară „până la capătul lumii”, pe două roți, cu toate greutățile aferente unui drum atât de dificil.

„De sus, coborând spre apă, Magadanul se vede frumos. Sigur, tot blocuri, însă arată mult mai bine decât orașele pe care le-am văzut până acum. Incomparabil. E mai aerisit, mai mult verde, iar golful care se vede, în zare, pare mișto. Imediat după intrare fac o dreaptă și urc vreo doi kilometri până la Mask of Sorrow. E o sculptură uriașă de piatră care are forma unei măști, unei fețe, care lăcrimează. A fost construită tocmai pentru a comemora suferința celor care au fost prizonieri în gulaguri și care au muncit la Drumul Oaselor și în minele din Estul Îndepărtat. Pe pietrele din jur, am văzut în filme mai vechi, sunt gravate simbolurile religiilor diferite pe care le-au avut prizonierii”, scrie Cristian Scutariu.

În total, mii de kilometri de drum în Siberia frumoasă, dar „care nu iartă”, povestiți obstacol cu obstacol, direct din casca jurnalistului cu pasiune pentru motociclete și Rusia.

Iar drumul înapoi către casă nu e nici el mai simplu: „Gotze își ocupă locul din fața blocului, murdar și plin de insecte zdrobite, eu îmi desfac bagajele și intru în casă. Nu s-a schimbat nimic, mă așez pe canapea și dau drumul televizorului. OK, și acum?”

Urmărește Gândul.ro pe Google News și Google Showcase