Legăturile de complicitate care i-au protejat pe criminalii naziști

Istoricul german Daniel Stahl a publicat recent cartea „Nazi Hunt: South America’s Dictatorships and the Avenging of Nazi Crimes”, în care dezvăluie detalii despre o coaliție secretă care ar fi protejat timp de zeci de ani criminalii naziști fugiți în America de Sud, notează Der Spiegel.

În urma analizării mai multor documente din arhivele europene, dar și din America de Sud, Stahl a reușit să pună cap la cap o serie de informații ce l-au condus la o concluzie amară: între curțile de justiție, poliție, guverne și administrațiile din mai mai multe state a existat o puternică alianță ce a împiedicat arestarea foștilor adepți ai lui Hitler.

Potrivit autorului volumului, motivele pentru care s-a evitat pedepsirea criminalilor naziști au fost diferite de la națiune la națiune. Astfel, dacă în cazul diplomaților germani din partea de vest a fost vorba despre solidaritate, în ceea ce-i privește pe anchetatorii francezi lucrurile au stat diferit. Temându-se ca propriile colaborări cu regimul nazist să nu iasă la iveal, liderii de la Paris au preferat să păstreze tăcerea și să nu se implice în această „vânătoare”, a explicat Stahl.

COMUNICAT Comunicat de presă: Nicolae Stoica – ultimul mare interbelic. O recuperare istorică după mai bine de 80 de ani

13:12

FLASH NEWS Incident în Argeș. Un cioban a fost atacat de urs în vârful muntelui

12:50

Pe de altă parte, dictatorii din America de Sud au refuzat implicarea în cazurile de acest fel tocmai pentru a nu atrage atenția asupra crimelor la care guvernele erau complice la vremea respectivă

Astfel, fostul ofițer SS Gustav Wagner a reușit să se stabilească în Brazilia și să se „salveze” din fața unei extrădări, deși fusese acuzat de complicitate la uciderea a 152.000 de evrei din lagărul de concentrare Sobibor din Polonia.

De asemenea, Josef Mengele, medicul german supranumit „Îngerul morții”, a scăpat de pedepsă după ce oficialii francezi și Interpolul au refuzat să se implice în operațiunile internaționale ce vizau arestarea criminalilor naziști.

În cazul colonelului SS Walter Rauff, care a contribuit la dezvoltarea camerelor de gazare, pedepsa a întârziat să apară după ce chiar mai mulți membri ai Ministerului german de Externe au ajutat la stabilirea sa în Chile.

Potrivit lui Daniel Stahl, cele trei cazuri nu au fost singulare, sute de naziști importanți refugiați în America de Sud au reușit să scape nepedepsiți pentru faptele comise.

În paginile cărții sale, istoricul analizează îndeaproape tertipurile utilizate pentru protejarea celor vinovați chiar de aceia care, în mod normal, ar fi trebuit să colaboreze în numele justiției.