Luni sărbătorim DRAGOBETELE. Care sunt tradițiile de DRAGOBETE

Românii sărbătoresc pe 24 februarie DRAGOBETELE, sărbătoarea autohtonă a iubirii. În mitologia populară românească, DRAGOBETE este descris ca fiind un tânăr frumos, voinic și bun, fiu al Babei Dochia și simbol al fertilității și al renașterii naturii.

DRAGOBETE mai poartă și numele de „Logodnicul păsărilor”, „Cap de primăvară”, „Năvalnicul” sau „Granguru” în legendele autohtone.

Atât originile denumirii de DRAGOBETE, dar și perioada în care aceasta a fost celebrată pentru prima oară în țara noastră sunt controversate în rândul specialiștilor. Unii susțin că DRAGOBETELE a început să se sărbătorească în România în urmă cu circa 180 de ani, în timp ce alții sunt de părere că DRAGOBETE era zeul dac al iubirii, echivalent al lui Cupidon din mitologia romană sau a lui Eros din cea grecească.

Atunci când vine vorba despre originea denumirii de DRAGOBETE, unii etimologi consideră că aceasta ar proveni din derivarea cuvântului „drag-dragul”, cu temă slavă, în timp ce alții sunt de părere că ar proveni de la „dragu-bete”, „-bete” fiind un sufix folosit în Oltenia cu sensul de adunare, mulțime.

FOTO EXCLUSIV Imagini de la înmormântarea tatălui Loredanei Groza. Artista, îmbrăcată în alb la ceremonia de rămas-bun

11:41

ACTUALITATE Statul european prosper care oferă până oferă 70 de mii de euro pentru a atrage noi locuitori. Care sunt condițiile

11:29

Există și specialiști care consideră că denumirea de DRAGOBETE își are originile în sărbătoarea „Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul” care în limba slavă poartă numele de „Glavo-Obretenia” și este serbată pe data de 23 februarie. Ei spun că românii ar fi adoptat-o în timp ca „Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragovete” și „Bragovete”, pentru a ajunge în final la DRAGOBETE.

Tradiții de DRAGOBETE în România

Una dintre tradițiile de DRAGOBETE era aceea ca fetele tinere care voiau să afle cum arăta „ursitul” lor trebuiau să pună sub pernă busuioc sfințit.

Un alt obicei de DRAGOBETE era acela ca fetele să pornească în goană spre sat, iar băieții să le urmeze. Cei care reușeau să își prindă din urmă alesele puteau să le sărute în văzul lumii. Sărutul reprezenta legământul lor de dragoste pentru întregul an. De la acest obicei provine și zicala „DRAGOBETELE sărută fetele”.

Tot de DRAGOBETE fetele tinere, necăsătorite, adunau zăpada netopită pe care o foloseau apoi în descântece de iubire crezând că ar avea proprietăți magice. Cu apa provenită de la zăpada adunată de DRAGOBETE unele dintre ele se clăteau pe față pentru a deveni mai atrăgătoare.

De DRAGOBETE nu se muncea în gospodărie, se putea face doar curățenie, aceasta fiind considerată aducătoare de spor și de prosperitate.