Noile analize făcute inimii regelui Richard I, numit și „Inimă de Leu”, contrazic ipoteza otrăvirii

Inimia mumificată a lui regelui Richard I, supranumit și „Inimă de Leu” a fost supusă unei analize amănunțite de către experții care au încercat să determine cu exactitate atât cauza morții acestuia, cât și metodele care s-au folosit la conservarea respectivului organ, informează BBC.

Când monarhul britanic a murit, în 1199, inima lui a fost îmbălsămată și îngropată separat de restul trupului. Starea bună de conservare a organului nu le-a dat specialiștilor posibilitatea de a oferi informații precise cu privire la cauza decesului, însă echipa de cercetători negat ipoteza potrivit căreia Richard I ar fi fost ucis de o săgeată otrăvită.

Rămășițele inimii, acum doar o pudră de culoare maronie, care au fost închise într-o cutiuță, au fost descoperite în secolul al XIX-lea, în timpul unor săpături, însă până acum nu au fost studiate în detaliu.

ALERTĂMicrosoft, pană majoră la nivel global. Probleme de conectivitate la Outlook, Teams și alte servicii. Zeci de mii de utilizatori sunt afectați

11:21

SCANDALOSPărinții și elevii unui liceu de prestigiu, disperați din cauza unuia dintre școlari care a venit cu un cuțit în sala de clasă

11:11

Pentru a obține cât mai multe date, specialiștii au întreprins mai multe teste biologice.

„Am recurs la același tip de analiză pe care am fi făcut-o la orice alt cadavru exhumat din motive judiciare”, a spus doctorul Philippe Chalier, specialist de medicină legală la spitalul universitar Raymond Poincare din Franța.

Astfel s-au realizat examinări microscopice și analize toxicologice și una cu polen, care au stabilit că ipoteza otrăvirii nu este reală.

„Analiza toxicologică făcută de noi a demonstrat că nu există urme de arsenic sau alte metale, așa că nu avem nicio dovadă a contaminării cu vreo substanță care să îi provoace moartea lui Richard Inimă de Leu”, a spus Chalier. În urma testului de polen, însă, echipa de cercetători a descoperit urme de polen de campanulă și plop, ceea ce înseamnă că regele a murit la finalul lunii aprilie, în luna mai sau la început de iunie, perioada cu eflorescență maximă la aceste plante.

Inima, care inițial a fost învelită în stofă de lână, prezenta urme de mir, margaretă, mentă și, posibil, lămâie verde. Specialiștii spun că acestea ar fi fost folosite pentru mirosul lor, pentru a da regelui „un parfum al sanctității”, care ar fi fost „similar lui Hristos”.

Regele a primit supranumele „Richard Inimă de Leu” datorită reputației sale de lider militar imbatabil, calitate afirmată mai ales în timpul celei de-a treia Cruciade, când a luptat împotriva musulmanilor conduși de Saladin.

Deși a condus Anglia, Richard I și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Franța unde, de altfel, a și fost ucis. După moartea sa, corpul i-a fost divizat, aceasta fiind o practică destul de comună în rândul aristocrației Evului Mediu.

Astfel, intestinele i-au fost îngropate la Chalus, în centrul Franței, iar restul trupului, mai puțin inima, a fost dus într-o criptă în nordul țării, în catedrala Fontevraud. Inima lui Richard I se află îngropată în catedrala Notre Dame din Rouen.