Sonda spațială New Horizons se pregătește de „întâlnirea” cu Pluto, marți

NASA a publicat recent noi imagini ale piticei Pluto și ale celui mai mare satelit al său, Charon, iar, pe măsură ce sonda New Horizons se apropie de ținta sa, fotografiile devin din ce în ce mai clare și colorate.

Marți, New Horizons, lansată de NASA în 2006, se va afla la cea mai mică distanță de Pluto, după ce a parcurs aproximativ 5 miliarde de kilometri prin spațiu.

Pe 14 iulie, sonda, care nu a avut nevoie de o modificare a traiectoriei sale inițiale, se va apropia la o distanță de 12.500 de kilometri de ținta sa, un survol istoric. „Întâlnirea” va completa misiunea de explorare a celor „nouă planete clasice” din Sistemul Solar: odată cu survolarea lui Pluto, toate cele nouă corpuri cerești vor fi fost explorate cel puțin o dată de o sondă spațială.

De la trecerea sondei Voyager 2 pe lângă Neptun la sfârșitul anilor 1980, nicio planetă (clasică, pitică) nu a fost explorată de la o distanță atât de mică, așa cum o va face sonda New Horizons.

INEDIT Pespectiva unui astronaut privind spre Terra. Din spațiu, poți  realiza cât de fragilă este soarta omenirii

14:21

REACȚIE Prima reacție a Rusiei după ce SUA și Israel i-au atacat aliatul Iran: „O aventură periculoasă”. Kremlinul se oferă mediator

14:21

Sonda americană va capta cu acel prilej o cantitate foarte mare de date, care vor fi retransmise către Terra în următoarele 16 luni.

Timpul este însă crucial, sonda având la dispoziție doar 30 de minute pentru a efectua cele mai multe dintre sarcinile misiunii sale, inclusiv fotografierea lui Pluto și Charon, determinarea naturii ghețurilor din compoziția acestora și scanarea atmosferei planetei pitice.

„După ce a călătorit nouă ani și jumătate, trebuie să știm cu un decalaj de 100 de secunde unde se află Pluto”, a declarat managerul de proiect Glen Fountain, citat de Reuters.

Întrucât distanța care separă sonda americană de Terra este de aproape 5 miliarde de kilometri, semnalul radio are nevoie de 4,6 ore pentru a ajunge pe planeta noastră.

Până de curând, cele mai bune imagini cu Pluto au fost cele realizate de telescopul spațial Hubble. Însă acestea reprezentau o simplă succesiune de puncte, difuze, din care specialiștii reușeau cu greu să extragă date științifice valoroase.

Începând din luna mai, acest lucru s-a schimbat, deoarece New Horizons s-a apropiat tot mai mult de Pluto și a început să trimită spre Terra o serie de fotografii care au rezoluții considerabil mai bune decât cele ale imaginilor transmise de Hubble.

În prezent, imaginile trasmise de sondă arată că Pluto are o culoare naturală brun-roșiatică, generată de molecule de hidrocarburi care se formează în urma interacțiunii metanului cu razele cosmice și cu particulele solare din atmosferă, după cum au explicat specialiștii.

Sonda New Horizons, aparținând NASA, este destinată cercetării planetei pitice Pluto, dar și corpurilor spațiale din Centura Kuiper, într-o misiune fără precedent.

Pluto se află în Centura Kuiper, o regiune de mini-planete și alte corpuri înghețate care orbitează Soarele dincolo de Neptun și despre care se crede că sunt rămășițe ale procesului de formare a Sistemului Solar, în urmă cu 4,6 miliarde de ani. Este ultima dintre regiunile neexplorate ale Sistemului Solar.

De la descoperirea ei, în 1930, de astronomul american Clyde William Tombaugh, Pluto a rămas un mister pentru savanți, care se chinuie să explice de ce o planetă cu o rază de doar 1.190 de kilometri ar putea exista dincolo de lumile uriașe ale planetelor Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun.

„Ne întrebăm dacă Pluto era un inadaptat”, a spus cercetătorul coordonator al misiunii, Alan Stern, în decembrie, citat de agenția Reuters.

În 1992, astronomii au descoperit că Pluto, situată la o distanță de Soare de 40 de ori mai mare decât cea dintre Terra și astru, nu era singură în depărtările Sistemului Solar, iar din acest motiv Uniunea Astronomică Internațională (International Astronomical Union) a decis să reevalueze definiția unei „planete”.

În 2006, cu New Horizons deja lansată, Pluto și-a pierdut titlul de a noua planetă a Sistemului Solar, fiind clasată în categoria „planetelor pitice”, deoarece nu a „curățat” spațiul cosmic din vecinătatea orbitei sale. De atunci, peste 1.000 de planete pitice au fost descoperite în Centura Kuiper.

Centura Kuiper este o regiune a Sistemului Solar similară centurii de asteroizi, dar mult mai mare ca aceasta și cuprinzând mult mai multe corpuri spațiale, formate din diferite tipuri de gheață. Centura Kuiper a fost denumită după Gerard Peter Kuiper (1905 – 1973), un astronom olandezo-american care a prezis și demonstrat existența acestei centuri de materie a Sistemului Solar.

În afară de New Horizons, astronomii contează în anii viitori și pe sistemul de imagistică în infraroșu de la bordul succesorului lui Hubble, telescopul spațial James Webb – deocamdată programat pentru lansare în 2018, potrivit site-ului NASA -, pentru a realiza o serie de cercetări și mai detaliate, precum compoziția chimică de la suprafața lui Pluto și a sateliților săi, dar și de la suprafața numeroșilor asteroizi care se află în Centura Kuiper.