Studiu: Structura creierului ne determină să fim sau nu de acord cu ceilalți. „Oamenii nu vor să se pună într-o situație incomodă”

Cercetătorii au scanat creierul uman și au descoperit că acei oameni sunt rareori în contradicție cu ceilalți au o structură diferită a creierului.

Aceste zone ale creierului sunt corelate și cu alte implicații de viață, cum ar fi incapacitatea de a lua decizii bune, anxietatea și problemele în relațiile interpersonale, explică savanții citați de Daily Mail.

„Oamenii preferă să fie de acord cu ceilalți, o normă socială cunoscută drept „echilibrul adevărului”, care ajută la formarea și menținerea relațiilor sociale„, a declarat Dr. Pascal Molenberghs, autorul studiului citat, într-un comunicat de presă recent.

„Oamenii nu vor să afirme că alți oameni nu spun adevărul sau că mint, deoarece acest gest generează o situație incomodă”.

Institutul de Neuroștiință Cognitivă și Clinică Monash a folosit imagistica prin rezonanta magnetica functionala pentru a vedea care părți din creier devin active, atunci când oamenii se contrazic reciproc.

„În acest studiu, am folosit fMRI pentru a vedea de ce oamenii nu doresc să fie în contradicție cu ceilalți și cum este modulat acest efect de diferențele individuale și expertiza altor oameni”, relevă studiul publicat de revista medicală Frontiers in Human Neuroscience.

„I-am rugat pe participanți, pentru prima oară, să ia o decizie activă, indiferent dacă sunt sau nu de acord cu ceilalți”.

Pentru acest studiu, 39 de participanți dreptaci au fost puși în fața a 192 de afirmații adevărate sau false din patru domenii: biologie, istorie, medicină și fizică.

Fiecare subiect a avut 24 de afirmații adevărate și 24 false, care au fost atribuite unui om cu expertiză ridicată sau scăzută în domeniul respectiv – un profesor sau un student.

„Expertiza, de exemplu, a fost o sursă puternică de persuasiune și au generat un acord mai mare între oameni”, relevă studiul.

Participanții au fost rugați să decidă care afirmații au fost adevărate și care au fost false.

De asemenea, li s-a spus că fiecare răspuns a fost verificat pentru corectitudine și cele mai multe au fost incorecte, în scopul de a-i determina să nu fie de acord unii cu ceilalți.

„Obiectul principal al dezacordului între părți nu au fost opiniile subiective, ci afirmațiile obiective, corecte sau incorecte”, au scris cercetătorii.

„Mai mult, afirmațiile au fost scrise astfel încât să îi pună în dificultate, cu scopul de a-i determina pe subiecți să se bazeze pe o altă persoană – cea care le-a făcut – care dispunea de o expertiză mai bună sau mai slabă în domeniu. Astfel, participanții s-au bazat mai mult pe expertiza altora, decât pe propria cunoaștere”.

Totuși, contrar așteptărilor, doar 50% dintre participanți au fost de acord mai des cu afirmațiile respective.

Rezultatele imagistice au arătat că acei oameni care se contrazic foarte rar cu ceilalți prezintă activitate în cortexul prefrontal medial și Insula anterioara, în momentul în care iau decizia de a se opune unor afirmații.

Aceste zone au fost corelate cu disonanța cognitivă, o stare cu un înalt nivel de stres mental.

În situația în care ambele zone ale creierului sunt implicate în disonanța cognitivă, actul dezacordului, pentru care apelează rar la acesta, „provoacă o mai mare disonanță cognitivă”.

„Când întâmpini probleme în privința expunerii unui punct de vedere contrar celorlalți, din cauza disonanței cognitive puternice, s-ar putea să te confrunți cu o serie de probleme sociale, emoționale și comportamentale, care îți vor compromite capacitatea de a lua decizii autonome”, conchide studiul.