Un român a renunțat la jobul de la Paris și a plecat în jungla din Cambodgia. Este extraordinar ce a reușit să facă în numai 10 ani

Acum zece ani, a plecat la Paris, fiind admis la o prestigioasă școală post-universitară. Spera să găsească ușor o firmă franceză care lucrează și în România și să se întoarcă acasă. Însă și-a dat rapid seama că „la Paris, covrigii nu sunt buni și câinii nu îi poartă pe coadă”. A plecat în Cambodgia, iar ce a urmat este impresionant:

IMAGINI EXTRAORDINARE SURPRINSE ÎN INIMA JUNGLEI DIN CAMBODGIA. CE A REALIZAT ACEST ROMÂN ESTE IMPRESIONANT

După zece ani de când nu mai e în România, Valentin Pawlik, târgmureșanul care a deschis singurul complex de corturi de lux din lume, tocmai pe râul Tatai din Cambodgia, spune ce-i lipsește la 8.200 kilometri de țară: umorul, bancurile, mâncarea, anotimpurile, firescul relațiilor și prietenii. „România este singurul loc din lume unde oamenii spun bancuri pe limba mea și râdem de aceleași bancuri. Și tot România e locul unde, când mergi la un prieten, nu trebuie să te anunți cu o săptămână înainte, ci pur și simplu te duci, îi bați la ușă și vei fi primit”, povestește Pawlik, pentru gândul.

De șapte în jungla cambodgiană, românul de 38 de ani a ridicat aici un complex de lux: 4 Rivers Floating Lodge, un hotel de 2.000 de metri pătrați, format din 18 corturi. Pawlik a investit un milion de dolari pentru a aduce plasmele și wi-fi-ul pe malul râului Tatai. La nici doi ani de la deschiderea complexului locul a fost deja vizitat de mii de turiști, dar și jurnaliști de la New York Times sau Guardian. O noapte în corturile de la 4 Rivers costă între 68 și 83 de euro.

METEO Prima zi cu temperaturi +20 grade în București. Meteorologii Accuweather anunță când vine primăvara anul acesta, de fapt

00:01

ENERGIE Bogdan Ivan, la granița cu Ucraina. „Indiferent de granițe, conflicte sau vremuri, oamenii trebuie să aibă energie”

22:45

„La Paris, câinii n-au covrigi în coadă”

Absolvent de inginerie mecanică, Valentin Pawlik nu a profesat niciodată în domeniul pentru care s-a pregătit. A lucrat în toate domeniile, de la materiale electrice și construcții în lemn la marketing. Se consideră „de profesie descurcăreț” și spune că „să conduci oameni e cea mai bună școală”.

Acum zece ani, a plecat la Paris, fiind admis la o prestigioasă școală post-universitară. Spera să găsească ușor o firmă franceză care lucrează și în România și să se întoarcă acasă. Însă și-a dat rapid seama că „la Paris, covrigii nu sunt buni și câinii nu îi poartă pe coadă”.

După trei ani, „sătul de birocrația franceză”, Valentin a trecut printr-o nouă schimbare. „Din întrebare în întrebare, din prieten în prieten”, românul a întâlnit doi francezi care organizau croaziere în Cambodgia, pe fluviul Mekong. „Aveau nevoie de un director general și au văzut în mine ceva ce eu nu văzusem”, povestește acesta.

Deși nu lucrase niciodată în turism, nu fusese până atunci în Asia și nu văzuse un vapor decât la televizor, a acceptat provocarea. Așa a ajuns în Cambodgia, o țară care, povestește el pentru gândul, îți oferă doar două opțiuni: fie o iubești, fie o urăști.

„Încă nu s-a văzut omul care să-i rămână neutru. După șapte ani aici, cred că pot să confirm”, spune Valentin.

Cambodgia seamănă cu România de acum 20 de ani

Nu vede diferențe prea mari între Cambodgia și România de acum 20 de ani. „Țara lor își linge rănile după frământările interne și regionale. Din punct de vedere cultural, Cambodgia iese din izolare, face cunoștință cu stabilitatea politică și cu interesul crescut al investitorilor străini. Toți vor să se îmbogățească rapid”, spune Valentin. „Ați putea zice că sunt melancolic, dar e un prim motiv pentru care am decis să rămân aici”, afirmă bărbatul.

În plus, Valentin spune că abia în Cambodgia a reușit cu adevărat să-și pună în practică ideile de afaceri, deoarece în țara asiatică aproape orice idee este nouă. „Șefii fiind la 11.000 de kilometri, am putut să-mi dezvolt firma cum am simțit eu, fără intervenția lor zilnică”, spune românul. Rezultatul: în trei ani, a construit trei vapoare, a mărit cifra de afaceri a firmei de la 250.000 de dolari la 2 milioane de dolari pe an și numărul de angajați de la 15 la 120.

Nu în ultimul rând, pe Valentin l-au convins oamenii să rămână în Cambodgia. Fie că e vorba de localnici – despre care spune că, odată ce le înveți limba și începi să îi cunoșți, îți devin foarte dragi -, fie că e vorba de familie. Valentin e căsătorit cu Anna, o filipineză cu care are doi băieți, unul de patru ani și altul de două luni. Ei locuiesc în capitala Phnom Penh, iar capul familiei face foarte des naveta spre complexul pe care îl conduce (4 ore de mers cu mașina).

În 2009, după cinci ani în care a condus firma francezilor, a decis să își încerce norocul pe cont propriu, simțind că va da lovitura. La început, plănuia să-și deschidă un complex de cabane plutitoare din lemn, pe malul Tataiului. În timp ce desena planurile, sora lui – care l-a urmat în Cambodgia și care îl ajută cu designul interior – a găsit câteva corturi mari, de vânzare pe internet. „Din punct de vedere tehnic și al marketingului, ideea mi s-a părut excelentă. Corturile sunt mai ușoare decât o cabană și se montează mai ușor”, explică Valentin.

Astfel, tot complexul a fost terminat în șapte luni. Cât despre locul unde au fost amplasate corturile, Valentin spune că a fost cel mai ușor lucru. „Am prieteni români care lucrează în conservarea pădurilor din Cambodgia. Am vizitat de câteva ori satul Tatai din masivul Cardamom și m-a cucerit imediat. E de o frumusețe deosebită: jungla virgină, munții, râurile largi, totul este superb”, spune antreprenorul.

Pawlik susține că a pornit proiectul de la zero, cu ambiție, idei originale și un milion de dolari luați cu împrumut de la un american care trăiește în Cambodgia.

Astăzi, complexul numit 4 Rivers are 18 corturi și se întinde pe o suprafață de 2.000 de metri pătrați. Cu umor, românul spune că investiția va fi amortizată undeva în jurul anului 2015, „dacă e și Buddha de acord”.

„Nici nu vă puteți imagina cât îmi lipsește un Crăciun alb”

Cu toate astea, lui Pawlik îi lipsește România. El se întoarce acasă în fiecare an, „atras” de orașul natal și de prieteni. „Din păcate, din cauza sezonului de vârf de aici (n.r. Cambodgia), nu pot să petrec vacanța de iarnă în țară. Nici nu vă puteți imagina cât îmi lipsește un Crăciun alb”, spune Valentin.

Întrebat ce trebuie să se schimbe în România, pentru a-l convinge să se întoarcă, Pawlik răspunde ca un afacerist. „Climatul de afaceri este elementul hotărâtor. Este uimitoare ușurința cu care aici (n.r. în Cambodgia) se deschide o firmă, se fac toate formalitățile, iar guvernul cambodgian te încurajează să faci afaceri și nu îți pune piedici. În România, înainte să-ți deschizi o firmă, te gândești cu îngrijorare care vor fi costurile, care va fi șpaga, care vor fi etapele… Asta ca să nu mai vorbim despre toți cei care te vor ‘vizita’ după ce vei deschide firma și care te vor controla nu ca să te ajute să fii tu în regulă, ci pentru alte motive”, a explicat Pawlik.

De la 8.000 de kilometri distanță, România se vede foarte mică, spune românul. „Surprinzător, până și în colțul acesta al lumii, în Cambodgia, în Vietnam, când spun România, lumea îmi spune: ‘A, Hagi! O, Nadia’. În schimb, în afara acestor nume nu s-a prea auzit aici de România, din păcate”, a declarat Pawlik, pentru gândul.

Târg-mureșeanul spune că vine în fiecare an acasă, că accesează în fiecare zi site-urile de știri din România și că vorbește foarte des cu familia. „Am impresia că lucrurile pe care le visam noi în 1989 sunt încă destul de departe, dar România e pe drumul cel bun”, conchide Pawlik.

(Articol publicat în Gândul în 30.11.2011)