Vinul roșu este adesea asociat cu beneficii pentru sănătate, însă cât de adevărat este acest lucru? Cercetările recente analizează diferențele dintre soiurile de struguri, dar și ce spun specialiștii despre consumul de alcool.
La un moment dat, „paradoxul francez” a fost una dintre cele mai populare teme în nutriție. Termenul, apărut pentru prima dată în 1980, a fost inspirat de observația simplă că francezii consumau numeroase alimente bogate în grăsimi saturate – de la brânzeturi până la croissante – și, totuși, păreau să aibă rate mult mai scăzute de deces cauzat de boli cardiace, comparativ cu locuitorii din Regatul Unit și Statele Unite.
Această observație a dus la o idee radicală. Un cercetător medical francez, Serge Renaud, a sugerat că răspunsul ar putea rezida în pasiunea renumită a francezilor pentru vinul roșu. Teoria lui Renaud – aceea că ne putem delecta cu alimente grase, atâta timp cât ne „deblocăm” vasele de sânge cu câteva pahare de vin – a dat un impuls uriaș industriei vinicole. După ce Renaud a apărut în emisiunea de știri americană „60 Minutes”, vânzările de vin roșu au crescut cu 39%, precizează The Telegraph.
Totuși, această idee a fost, în mare parte, infirmată ulterior. Epidemiologii au subliniat că dieta tipică a francezilor din anii ’80 era mai sănătoasă, fiind mai apropiată de „standardul de aur” mediteranean decât dietele din alte țări. Cu toate acestea, studii recente au readus în discuție beneficiile vinului roșu, comparativ cu alte tipuri de băuturi alcoolice.
Un studiu, care a analizat date de la peste 340.000 de persoane din Regatul Unit, a constatat că, deși consumul de alcool, în general, este asociat cu un risc mai mare de deces prematur din orice cauză, un consum redus până la moderat de vin roșu pare să implice un risc mai mic pentru sănătatea inimii decât chiar și cantități mici de bere, cidru sau băuturi spirtoase. În același timp, un studiu mai recent, efectuat pe peste 250.000 de adulți, a arătat că persoanele care consumă frecvent bere sau băuturi spirtoase se confruntă cu un risc semnificativ mai mare de leziuni renale acute, comparativ cu cele care preferă vinul.
„Nu ar trebui să interpretăm aceste corelații drept dovadă că vinul roșu este o alegere sănătoasă; totuși, o posibilă explicație ar putea fi conținutul de polifenoli din vinul roșu”, afirmă Sasha Watkins, dietetician autorizat și director al departamentului de sănătate în cadrul companiei Mindful Chef. Polifenolii au fost bine studiați pentru proprietățile lor antioxidante și antiinflamatoare.
Polifenolii sunt substanțe chimice naturale, produse de plante pentru a respinge insectele și a se proteja împotriva radiațiilor UV.
Strugurii roșii conțin numeroși polifenoli, concentrați în coajă și semințe. În timpul procesului de vinificație, acestea rămân în contact cu sucul pentru o perioadă mai lungă, conferind vinului roșu un conținut de polifenoli mult mai ridicat decât cel al vinului alb sau al băuturilor spirtoase, de exemplu.
Cel mai cunoscut dintre acești polifenoli este resveratrolul, o substanță care a intrat în atenția cercetătorilor în urmă cu două decenii, când studiile asupra îmbătrânirii – bazate pe experimente efectuate pe șoareci – au sugerat că acesta ar putea avea proprietăți benefice pentru sănătate. Deși unele studii au indicat faptul că resveratrolul ar putea proteja împotriva acumulării de grăsimi și ar putea îmbunătăți controlul glicemiei, Nenad Naumovski, conferențiar în nutriție umană la Universitatea RMIT, afirmă că nivelurile prezente în mod natural în vinul roșu sunt mult prea scăzute pentru a avea un efect semnificativ.
Cu toate acestea, se presupune că aportul total de polifenoli obținut prin consumul de vin roșu ar putea genera modificări benefice în compoziția microbiotei intestinale, contracarând, eventual, o parte din impactul negativ al alcoolului în sine. Un studiu din 2019, care a analizat efectele berii, cidrului, vinului roșu, vinului alb și ale băuturilor spirtoase asupra microbiotei intestinale a 916 perechi de gemene, a relevat faptul că persoanele care consumau vin roșu prezentau o diversitate mai mare a microbiotei intestinale comparativ cu cele care consumau alte tipuri de băuturi alcoolice, potrivit sursei citate anterior.
Naumovski explică faptul că, la consumul unui pahar de vin roșu, doar 5–10% din polifenoli sunt absorbiți în intestinul subțire, restul ajungând în intestinul gros. Conform teoriei actuale, aceștia ar putea servi drept „combustibil” util pentru bacteriile intestinale – spre deosebire de compușii vegetali din hamei și orz, prezenți, de exemplu, în bere – stimulând dezvoltarea unei varietăți mai mari de specii bacteriene.
Acestea fiind spuse, există posibilitatea existenței unor explicații alternative. Naumovski subliniază că alte studii au arătat că persoanele care consumă vin cu moderație tind să aibă și alte obiceiuri mai sănătoase, comparativ cu cei care consumă frecvent bere, cidru sau băuturi spirtoase – de exemplu, adoptă o dietă mai echilibrată și sunt mai puțin predispuse la fumat.
Printre recomandările frecvente se numără consumul unui pahar cu apă alături de fiecare pahar de vin roșu – un obicei care încetinește ritmul consumului și duce, per total, la o cantitate mai mică de alcool ingerată.
Consumul de vin roșu în timpul unei mese bogate în proteine, grăsimi și fibre este, de asemenea, benefic, deoarece încetinește viteza cu care conținutul stomacului trece în intestinul subțire, locul unde se absoarbe cea mai mare parte a alcoolului. Acest lucru oferă stomacului și ficatului mai mult timp pentru a descompune o cantitate mai mare de alcool, reducând astfel probabilitatea apariției mahmurelii.
„Consumați o masă bogată în grăsimi și carbohidrați pentru a «căptuși» stomacul; acest lucru va încetini absorbția alcoolului”, recomandă Sally Adams, conferențiar universitar în psihologie la Universitatea din Birmingham și unul dintre principalii experți din Marea Britanie în ceea ce privește mahmureala.
Cu toate acestea, Watkins subliniază că nu există un nivel sigur de consum al alcoolului. Prin urmare, dacă alegeți să beți vin roșu, este mai bine să distribuiți consumul pe parcursul mai multor zile, în loc să beți mai multe pahare într-o singură seară.
Tannat
Cultivați istoric în sud-vestul Franței și, în prezent, pe scară largă în Uruguay, strugurii Tannat produc vinuri cu o culoare violet intensă și o concentrație deosebit de bogată în polifenoli.
Unele studii au arătat că nivelul total de flavan-3-oli (un tip de compus vegetal care se regăsește și în diverse ceaiuri sau în ciocolata neagră) în sâmburii de struguri Tannat este de șase ori mai mare decât în cazul soiului Pinot Noir. Cercetările sugerează că strugurii Tannat ar putea conține niveluri mai ridicate de resveratrol comparativ cu soiurile Cabernet Sauvignon și Merlot.
Cabernet Sauvignon
Cel mai popular și mai răspândit soi de struguri din lume este extrem de bogat în polifenoli. Acest soi de strugure are un raport ridicat între coajă și pulpă, iar coaja sa mai groasă înseamnă concentrații mai mari de diverși compuși chimici vegetali, inclusiv antocianidine – care îi conferă culoarea roșu închis – și taninuri.
Malbec
Soiul emblematic de struguri roșii din Argentina este cultivat în regiunea Mendoza, o provincie situată la poalele Munților Anzi. S-a demonstrat că acest mediu, caracterizat prin altitudine ridicată și expunere intensă la radiațiile ultraviolete, combinat cu coaja groasă a strugurilor Malbec, duce la concentrații mari de diverși polifenoli – de la antociani și flavan-3-oli până la taninuri.
Syrah
Numeroase studii au indicat faptul că strugurii roșii din soiul Syrah conțin cantități deosebit de mari dintr-un tip de polifenoli cunoscuți sub numele de proantocianidine. Aceștia contribuie la corpolența caracteristică a vinurilor roșii din acest soi, precum și la capacitatea lor de a se învechi. Cercetări recente au evidențiat potențiale beneficii ale acestor polifenoli, sugerând că extractele din struguri roșii Syrah pot ajuta la protejarea celulelor musculare împotriva proceselor asociate cu înaintarea în vârstă, cum ar fi stresul oxidativ și cel metabolic.
Pentru a face cele mai sănătoase alegeri, atât Naumovski, cât și Watkins recomandă optarea pentru un vin roșu cu un conținut redus de alcool.
„Vinurile roșii obișnuite au, de regulă, o concentrație alcoolică cuprinsă între 12% și 15%, însă există tot mai multe alternative cu un conținut redus de alcool”, afirmă Watkins.
„Unele vinuri roșii mai ușoare au o concentrație de aproximativ 5,5%, ceea ce poate face o diferență semnificativă în ceea ce privește numărul de unități de alcool dintr-un pahar. Vinurile roșii fără alcool au o concentrație de 0,5% sau mai puțin și merită luate în considerare, deoarece păstrează o mare parte din conținutul de polifenoli, eliminând în același timp alcoolul.”
În ceea ce privește vinurile roșii fără alcool, Alcohol Change UK recomandă Cabernet Sauvignon-ul de la Lindeman’s drept o opțiune sigură, care păstrează aroma caracteristică acestui soi de struguri. Cu toate acestea, Watkins recomandă verificarea etichetei pentru a vedea conținutul de zahăr, întrucât unii producători încearcă să compenseze lipsa alcoolului prin creșterea semnificativă a cantității de zahăr.