Unul dintre sateliții lui Saturn adăpostește sub suprafața sa înghețată un ocean „global”

Folosind fotografiile realizate de sonda spațială Cassini, cercetătorii au detectat și monitorizat o serie de mici oscilații înregistrate sub suprafața de gheață a lui Enceladus.

După șapte ani de analize, savanții au ajuns la concluzia că oscilațiile ar fi fost mult mai reduse, dacă acea crustă de gheață ar fi fost conectată în mod direct la nucleul teluric al satelitului natural.

Noua descoperire a întărit astfel teoriile despre existența unui lichid intermediar, vast și global, care separă nucleul de scoarță, a explicat Matthew Tiscareno, un cercetător care participă la misiunea sondei Cassini, cu sediul la SETI Institute.

FLASH NEWS Fost ministru PSD propune o comisie de anchetă care să verifice finanțarea sindrofiei de lux a USR-iștilor, la Paris. „Să fie transparență totală”

00:16

FLASH NEWS Chirurg și fost manager al spitalului din Craiova, condamnat la doi ani și jumătate de închisoare după o intervenție care a cauzat moartea pacientului

23:45

Activitatea geotermală de pe Enceladus a reprezentat una dintre marile descoperiri făcute de sonda Cassini, care a ajuns în apropiere de planeta Saturn în anul 2004.

Până în prezent, activitatea geotermală nu a fost identificată pe niciun alt corp ceresc în afară de Terra, iar prezența apei calde care interacționează cu un fund oceanic stâncos reprezintă un indiciu serios care atestă prezența unor organisme vii.

Primul indiciu care părea să anunțe un fenomen interesant a constat în detectarea unei perturbații în câmpul magnatic produs de prezența a ceea ce a părut să fie o atmosferă a acestui satelit natural.

Savanții au descoperit că Enceladus elimina jeturi uriașe de vapori de apă prin crăpături apărute în gheața de la polul său sudic, denumite „dungi de tigru”, datorită asemănării lor cu aspectul blănii acestor feline.

Au fost generate apoi tipare de analiză computerizată pentru a explica motivul pentru care apa lichidă poate să existe pe un corp ceresc cu un diametru de doar 500 de kilometri, aflat la marginea Sistemului Solar, și felul în care acea apă alimentează acele jeturi.

Însă au existat întotdeauna dezbateri în legătură cu dimensiunile unui astfel de „rezervor” ascuns. Primele estimări sugerau că ar fi vorba doar de „un mic ochi de apă” aflat sub stratul de gheață de la suprafața satelitului.

Însă noile rezultate, publicate în revista științifică Icarus, reprezintă cele mai bune dovezi ale faptului că acea „mare subterană” nu are o natură regională, ci înconjoară întregul corp ceresc.

Descoperirea este una semnificativă, deoarece alimentează teoriile despre posibilitatea ca Enceladus să fie un corp ceresc locuibil. În acele jeturi de vapori de apă, instrumentele de la bordul sondei Cassini au detectat săruri și molecule organice. Rezultatele au stârnit interesul oamenilor de știință, care vor să lanseze o misiune spațială dedicată exclusiv lui Enceladus.

Nu se știe însă când ar putea fi lansată o astfel de misiune. Agențiile spațiale din Statele Unite și Uniunea Europeană plănuiesc în prezent doar misiuni către Jupiter, iar acele sonde ar urma să ajungă la destinația abia în jurul anului 2030.

Sonda Cassini își va îndrepta atenția către sistemul planetei Saturn. După alte două survolări ale lui Enceladus, programate pentru acest an, sonda va efectua o manevră specială, care o va plasa în atmosfera acestei planete, în 2017.