VIDEO. Un robot-poet decorează cu versuri pereții Casei Poeziei din București

Poezia, cafeaua și tehnologia au făcut „echipă” și astfel a fost inaugurată Casa Poeziei în București, un local în care, vineri, un robot-poet decorează pereții cu versuri trimise de utilizatorii de pe Facebook care accesează o aplicație special creată pentru acest eveniment.

Casa Poeziei este situată în centrul Bucureștiului, iar lansarea a avut loc vineri dimineață, când un robot a scris versurile muzicienilor Răzvan Eremia (Deliric 1) și Adrian Despot, solistul formației Vița de Vie, pe pereții cafenelei.

Prima poezie care a decorat cafeneaua a fost scrisă de Adrian Despot. „Vreau un pic de liniște/ În atâta neliniște/ Vreau un pic de nimic” sunt versurile care stau acum scrise pe unul dintre pereții Casei Poeziei.

REACȚIE Sindicaliştii BNS transmit un mesaj parlamentarilor care vor să cumpere arme cu pensiile românilor: „Jos labele de pe bani!”

10:39

Gândul de Vreme În ce regiuni revin temperaturile de peste 30 de grade și unde sunt așteptate ploi. Prognoză de ultimă oră a meteorologilor ANM, pentru Gândul

10:39

Pe parcursul zilei de vineri, de la orele 10.00 până la 22.00, alte poezii vor fi scrise de robot, în timp real, pe măsură ce sunt primite prin intermediul unei aplicații speciale postate pe pagina oficială de Facebook, disponibilă doar pe perioada activării. Evoluția Casei Poeziei va putea fi urmărită și prin live streaming, în aceeași aplicație.

Inaugurarea acestui spațiu prin intermediul unui robot-poet arată tuturor că poezia poate fi relevantă chiar și în secolului vitezei, al mecanizării și automatizării.

„Vreau să pun accentul pe treaba asta cu aducerea tehnologiei un pic în legătură cu poezia, fiindcă e o luptă pierdută dacă noi încercăm să vrem să îi aducem pe ei să scrie cu penița versuri pe un papirus. N-o să se întâmple niciodată. Mai bine ne dăm bătuți. Atât timp cât le punem în față o tabletă, un laptop, atunci ei o iau razna și stau acolo lipiți de ele”, a spus, vineri, Răzvan Eremia, făcând referire la tinerii din noua generație.

Întrebat cam câți dintre fanii lui de pe Facebook vor scrie versuri pentru Casa Poeziei, Răzvan Eremia a spus: „Sper să aibă serverele bune Mark Zuckerberg (cel care conduce Facebook, n.r.) și să-l țină, că sigur o să se umple pereții aici în câteva minute. Cred că ar trebui să ne mutăm după aia pe Casa Poporului”.

Totodată, Adrian Despot a declarat la evenimentul de inaugurare a Casei Poeziei că este „un fel de soldat în slujba poeziei prin natura meseriei”. „Sunt dependent de poezie, mă folosesc de ea și concubinajul dintre muzică și poezie este un sine qua non”, a mai spus acesta.

„Dacă inițial am plecat de la premisa că poezia nu a murit, că poezia doar nu mai este în prim-plan și poezia este peste tot în spatele internetului, se ascunde acolo, iată că astăzi ne folosim fix de tehnologie pentru a readuce poezia în prim-plan. Unul dintre lucrurile care mă bucură foarte tare este atât aducerea poeziei în prim-plan, cât și o chestie foarte importantă pentru mine – stimularea creativității. Cred că prin creativitate oamenii pot deveni mai buni, se pot regăsi pe ei și pot face pace în ei, cu ei. Este foarte important, pentru a reuși să faci pace cu cineva din fața ta, trebuie înainte să te împaci cu tine și arta, în general, poezia, în mod particular, te ajută să faci acest lucru”, a spus Adrian Despot la evenimentul de inaugurare a Casei Poeziei.

Robotul care va scrie versuri pe pereții din Casa Poeziei a fost creat pentru acest eveniment de o companie românească specializată în robotică.

Evenimentul face parte din campania Julius Meinl „Poezia poate face lumea mai bună”, prin care brandul urmărește readucerea poeziei în vizorul publicului larg.

Campania a început prin tapetarea unui metrou întreg cu versuri, în speranța de a transforma o zi ploioasă de toamnă într-una mai veselă, după care poezia a căpătat putere monetară, consumatorii putând cumpăra cafea cu versuri, timp de o zi, în 80 de cafenele din țară. Casa Poeziei în București se dorește a fi „primul templu dedicat poeziei”.

(Dorina Călin)