Zece produse care au fost inventate din greșeală și ne-au schimbat viața. De la razele X la Viagra

Chipsuri de cartofi (1853)

George Crum, chef la Moon”s Lake House Lodge din Saratoga Springs (New York) a avut de-a face cu un client ciudat în anul 1853. O sursă spune că acesta era magnatul căilor ferate, Cornelius Vanderbilt, relatează History Extra.

Oricine ar fi fost, cineva s-a plâns de felul în care Crum prăjea cartofii, fiind prea groși și prea moi. Deși acesta a încercat să-i facă apoi mai subțiri și mai crocanți, clientul era în continuare nemulțumit.

Pentru a se răzbuna, Crum a decis să-i dea o lecție clientului. A făcut cei mai subțiri cartofi posibili și atât de crocanți încât o furculiță îi fărâmița. Departe de a urî cartofii, clientul a luat o îmbucătură după alta, spunând că sunt foarte delicioși și a comandat mai mult. Vestea s-a răspândit repede, iar după 150 de ani, chipsurile ocupă un întreg raion de supermarket.

EXCLUSIV Cristoiu descifrează pericolul din spatele AUR: Dacă nu-i pun la guvernare, se mitizează

11:48

METEO A fost cea mai rece zi de 22 iulie din istoria măsurătorilor meteo, în România: Anomalii termice record, în plină vară

11:43

Zaharina, îndulcitor artificial (1877)

Într-o noapte din 1877, chimistul rus Constantin Fahlberg era atât de absorbit de muncă încât nu și-a dat seama de trecerea timpului. Grăbindu-se, a uitat să se spele pe mâini.

La masa de cină, mușcând dintr-o bucată de pâine prăjită, a realizat că aceasta are un gust dulce. Apoi chimistul și-a adus aminte cum, în timpul zilei, a vărsat un compus experimental pe mâini.

Intrigat, Fahlberg a plecat de la masă și s-a grăbit în laborator pentru a examina compusul. A observat că pe toate recipientele pe care le-a folosit în experiment exista acest reziduu dulce.

Mai pe scurt, dacă Fahlberg își spăla mâinile înainte să plece din laborator, este posibil ca lumea să nu fi avut îndulcitor cu zero calorii.

Coca-Cola (1886)

În încercarea de a găsi un tratament pentru migrenă și mahmureală, chimistul John Pemberton a realizat un sirop făcut din vin și extract de coca, pe care l-a numit „Pemberton”s French Wine Coca”.

În 1885, Atlanta, de unde era chimistul, a interzis alcoolul, forțându-l pe Pemberton să producă o versiune de sirop bazată numai pe coca care trebuia să fie diluată. Într-o zi, un barman neatent a folosit apă minerală în loc de apă normală pentru a dilua băutura. Se crede totuși că aceasta a fost de fapt intenția lui Pemberton.

Oricum, întâmplarea a făcut ca interzicerea alcoolului să ducă la cel mai popular suc din întreaga lume.

Razele X (1895)

Fizicianul german, Wilhem Conrad Röntgen realiza experimente cu tuburi catodice pentru a investiga modul în care electricitatea trece prin substanțe gazoase. A umplut un astfel de tub cu gaz și a trecut prin el un curent electric cu voltaj ridicat.

Spre surprinderea fizicianului, un ecran situat la un metru de tub s-a aprins cu o lumină verde, în condițiile în care catodul care emitea lumină era înconjurat de un carton negru. Singura explicație era că razele (X) invizibile produse de tub au trecut prin carton, ajungând la ecran.

Folosindu-și soția drept cobai, Röntgen a descoperit că aceste raze treceau prin țesutul mânii ei, lăsând oasele vizibile. Vestea s-a răspândit repede în lume. După doar un an de zile, razele X erau folosite pentru a diagnostica fracturile de oase.

Conul de înghețată (1904)

La sfârșitul secolului al XIX-lea, când înghețata a început să fie suficient de ieftină pentru buzunarul omului de rând, erau folosite hârtiile, sticla sau metalul pentru a ține desertul.

La un eveniment din 1904 din St. Louis Missouri, erau mai mult de 50 de furnizori de înghețată. Era cald, iar înghețata se vindea bine, spre deosebire de gofrele fierbinți. Atunci când furnizorul de înghețată Arnold Fornachou a rămas fără hârtie, omul de lângă el, Ernest Hamwi, i-a venit în ajutor rulând gofrele într-un con unde se putea pune înghețata.

Citește continuarea pe Descoperă