Dilema Domnului Ciolacu

Sub tirul declarațiilor războinice ale eroului de la Nasiryia, premierul în funcție se simte cu siguranță destul de ciudat. Pe de o parte, e greu să explice de ce consideră că cea mai bună variantă pentru sine în turul doi, din postura de candidat PSD la prezidențiale, ar fi cu Nicolae Ciucă. Pe de alta, probabil și mai greu e să justifice de ce nu și l-ar dori pe George Simion ca oponent în finală.

Aceste provocări vin atât pe fondul isteriei generale care cuprinde societatea în perioada electorală, cât și al lejerității vehiculării multor prostii în acest interval. Una dintre cele mai comice vulnerabilități ale generalul din fruntea Senatului vizează „meditațiile” pe care le-ar lua Marcel Ciolacu de la Viorel Hrebenciuc, pentru a-l califica pe George Simion în runda din 8 decembrie. Conform proverbului românesc „să nu vorbești de funie în casa spânzuratului”, ipoteza că cineva de la PSD ar direcționa voturi către candidatul AUR ridică cel puțin 2 probleme:

FLASH NEWS Șase state membre insistă asupra unei noi taxe la nivelul UE pentru marile companii petroliere după creșterea prețurilor la energie

23:54

NEWS ALERT Nou mesaj RO-Alert în nordul județului Tulcea. Populația, avertizată cu privire la posibila cădere a unor obiecte din spațiul aerian

23:41

1. pe de o parte, nu ar trebui menționată această ilustră preocupare – a meditațiilor și meditatorilor – dat fiind că ele s-au dovedit o bună sursă de venituri pentru investițiile imobiliare de succes ale lui Klaus Iohannis. Pare o ironie involuntară la adresa stăpânului absolut al echipei din Modrogan.

2. pe de alta, fostul PDL, actualmente bine deghizat în PNL, are mult mai multă experiență cu candidatura Elenei Băsescu la europarlamentare, aleasă ca independent tocmai prin manevra invocată.

Acestea fiind spuse, să vedem cateva dintre rațiunile preferinței asumate deschis de către actualul șef al Guvernului:

1. Sondajele nu indică o diferență uriașă între Marcel Ciolacu și George Simion. Dacă ecartul dintre primii clasați este de circa 6%, atunci mutarea – de pildă – a trei procente, de la prezidențiabilul PSD la cel al AUR, prezintă riscul ca cel din urmă să ajungă în finală din poziția 1, fapt debusolant pentru tot activul social-democrat, dar și extrem de mobilizator pentru așa numiții (în mod eronat, din punct de vedere științific) „suveraniști”. Câtă vreme sondajele au și o marjă de eroare, nu cumva ar fi riscant pentru parlamentarele programate de Ziua Națională?

2. Adică, nu cumva un Simion trimis în turul 2 de pe poziția fruntașă ar însemna un AUR spre 30% în Parlament? Altfel spus, chiar Marcel Ciolacu cel mai probabil l-ar învinge pe George Simion în turul 2, nu cumva acesta din urmă s-ar legitima ca lider incontestabil al opoziției, revendicându-se în următorii 4 ani de la „poporul suveran”?

3. Nu în ultimul rând, victoria împotriva liderului AUR ar fi una lipsită de glorie politică și ușor contestabilă când viitorul președinte ar vrea să își aroge rolul constituțional de mediator. Cam acestea sunt cele mai bune motive la care probabil că reflectează Marcel Ciolacu atunci când spune că nu ar vrea o finală cu George Simion.

4. În scenariul invers, dacă Nicolae Ciucă ar intra în turul decisiv, asta ar însemna un scor onorabil pentru PNL la parlamentare, probabil spre 20% sau chiar peste, asigurând continuarea actualei guvernări, cu o majoritate parlamentară care, dacă ar include și UDMR, și cu voturile minorităților, ar fi în jurul lui 60%. Aproape cele două treimi necesare pentru reforma constituțională atât de necesară pentru reorganizarea administrativ-teritorială. Altă variantă aritmetică nu există, nici pentru PSD, nici pentru PNL. Însă cu un PNL fără candidat în finală, parlamentarele vor însemna un viitor cabinet fără șanse la speranța unui 66%. Și nu se anunță vremuri ușoare.

5. În fine, presupunând că Nicolae Ciucă intră în turul doi și câștigă prezidențialele, Marcel Ciolacu are o șansă reală de a rămâne premier. Istoria cu „devoratul pierzătorilor” e reală, însă astăzi datele sunt altele, intern și extern. De ce ar vreun „sistem” experimente, când are în mână o carte verificată?

Totuși, deși cele 5 argumente sunt evident raționale, ele nu pot fi înțelese de cei care, după ce au luptat în piață cu „ciuma”, s-au aliat cu ea, iar după ce au candidat pe aceeași listă de europarlamentare (având în frunte femeia frumoasă, deșteaptă și tehnocrată Mihai Tudose) ca să „limiteze extremismul”, au realizat că PSD face ”jocul rușilor”, iar Diana Șoșoacă e victima lipsei democrației. De aici provine, cel mai probabil, dilema lui Marcel Ciolacu: oare cum să gestioneze disonanța cognitivă a foștilor, actualilor și viitorilor parteneri de guvernare?

CITIȚI ȘI:

Când Miliția cu pulan și fără minte începe să devină Poliție adevărată

Diana Șoșoacă împarte scena politică. În ce hal am ajuns?!

Prostitutio in integrum