SCANDALUL vizitei în China a foştilor premieri Năstase și Dăncilă. Unde vrem să ducem politica externă a României

Prezența a doi foști șefi ai guvernului României la ceremoniile dedicate celei de-a 80-a aniversări de la proclamarea Republicii Populare Chineze a stârnit un val de indignare din partea celor care se plasează pe poziții moralizatoare atunci când privesc relațiile internaționale.

Probabil că nici Sfântul Scaun nu are un asemenea filtru moral care să-i sancționeze strategia diplomatică de a dialoga cu toate părțile. Acest ecosistem a ajuns să reprezinte un factor care modelează acțiunile de politică externă a României și comunicarea sa diplomatică încât nu greșim dacă îl includem în categoria codecidentilor în materie de politică externă.

Evenimentele cele mai banale, de rutină diplomatică, precum primirea unui ambasador, participarea la recepții sunt analizate „la lupă”, astfel încât să se evite reacțiile celor care constituie acest ecosistem.

AVARIE Atac cibernetic la Complexul Energetic Oltenia. Sistemele informatice au fost blocate

16:24

JUSTIȚIE Vlad Filat, fost premier al Republicii Moldova, dat în urmărire internațională pentru spălare de bani

16:22

Acțiunile diplomatice ale partenerilor noștri strategici care vizează Rusia sunt fie plebiscitate, fie aspru criticate în cazul în care se observă tentații de dialog și negociere, fie trecute cu vederea atunci când ar putea strica coerența unui anumit narativ. Un adevărat curent de opinie a apărut în România, în siajul acestui ecosistem, iar acest lucru se poate observa în numeroasele comentarii ale postărilor ambasadei SUA la București de pe rețelele de socializare în care se „desființează” administrația Donald Trump.

Teama de a fi etichetat drept „putinist”, „pro-rus”, de a fi acuzat că „preiei narativul Kremlinului” sau chiar că primești bani de la „puterea de la Răsărit” sau de a face parte din „aripile serviciilor secrete penetrate de Rusia” generează o formă de autocenzură, de alegere atentă a cuvintelor.

O altă problemă vine din politizarea unor subiecte de politică externă și acțiuni diplomatice încât a căuta menținerea unui echilibru riscă să te arunce tot în tabăra „putiniștilor” and comp.

Polarizarea a ajuns în punctul în care ori ești cu noi, ori împotriva noastră. Fără afilierea clară la un anumit curent de gândire devii suspect, nesincer, „acoperit”. Nimeni nu mai este dispus să citească și să răspundă cu argumente și nicio punte nu mai pare a fi posibilă cu cei care nu se încadrează în parametrii de gândire ai ecosistemului.

Evident că nu mă refer la conspiraționiști și la cei care promovează un anti-occidentalism vulgar! Dar cei care ignoră parametrii de gândire ai ecosistemului trebuie eliminați din spațiul public, desființați, decredibilizati, marginalizați și izolați. Dacă vrei să fii respectat și credibil trebuie să nu fii original, ci să copiezi sursele consacrate, după cum bine scria Anatole France în superbul său roman Insula Pinguinilor.

Un observator străin care ar observa acest spectacol într-o țară care are maturitate în NATO și în UE, parteneriate strategice cu marile puteri occidentale, o majoritate covârșitoare pro-occidentală în rândul populației, o dorință, aș spune copilărească, dar sinceră, a liderilor politici de a fi prinși în poză cu omologi occidentali, nu ar înțelege de unde acest sentiment de fragilitate cu privire la opțiunea euroatlantică a României.

În acest context trebuie plasat valul de comentarii legate de vizita la Beijing a foștilor premieri Adrian Năstase și Viorica Dăncilă și mai ales prezența lor în faimoasa fotografie în care, by the way, se mai aflau și lideri aflați „de partea cea bună a istoriei”, precum președintele azer Aliev, partener esențial al UE în materie de diversificare a surselor de energie, partener regional de prim-plan al Israelului.

Observatorii neatenți și neinformați nu puteau fi la curent cu faptul că active ale unei mari companii energetice azere din Ucraina fuseseră recent bombardate de ruși. Cu toate acestea, președintele Aliev a știut să separe lucrurile.

Un cuvânt și despre comunicarea doamnei ministru al Afacerilor Externe. Dacă reacția domniei sale o pot înțelege până la un anumit punct, totuși aceasta nu a ținut seama de faptul că, atunci când se comunică în legătură cu China, trebuie avut în vedere că aceasta este o țară cu memorie a timpului lung, o țară a codurilor. A făcut sau nu un deserviciu României o declarație stridentă?

În sfârșit, mă simt dator să mai adaug un lucru. Viziunile binare nu își au locul în politica internațională. Președintele francez Emmanuel Macron, care nu poate fi acuzat de anti-occidentalism, a indicat în aprilie 2023 modul în care trebuie să ne raportăm la China, țară care nu poate fi redusă la Partidul Comunist și parteneriatul ei cu Rusia (ex. cooperarea în materie de limitare a emisiilor de CO2 poate fi făcută fără a coopera cu China?): „Consider că dialogul cu China este esențial, deoarece noi, europenii din Uniunea Europeană, am greși dacă am lăsa exclusivitatea dialogului cu China altor europeni continentali, cum sunt rușii, și am accepta ca aceasta să fie singura cale de a interpreta evenimentele, de a înțelege jocul politic și de a propune opțiuni strategice”.

RECOMANAREA AUTORULUI:

• Mecanismele subtile prin care America încearcă să îndepărteze Rusia de China
• Președintele Nicușor Dan și confuzul discurs rostit în fața corpului diplomatic de la București