Cu ce s-a ales România după vizita chinezilor. Forumul de la București, mai mult turism decât business: „Așteptăm un semnal de la prim-minstrul nostru și să renunțați la politica strictă”

Mai bine de 300 de oameni de afaceri chinezi au venit să-și flancheze prim-minsitrul în prima sa descindere în Estul Europei, o piață încă nouă pentru mulți. Au umplut Intecontinentalul, au făcut turism la Bran și la Brașov, mii de poze în Casa Poporului, cu roșii coapte și cu Eugenii, cu tinere românce în costume populare ori cu ministrul Maria Grapini împingând firul roșu prin gherghef.

„Foarte frumoasă țară, oameni prietenoși. Știți, China și România au o istorie veche, o prietenie frumoasă”. Domnul Li, tizul lui Li Keqiang, a venit să exploateze petrol și gaze naturale. Până acolo, mușcă cu poftă dintr-un covrigel de Boromir și pune la păstrare, în pumn, câteva boabe de struguri din Vrancea.

Domnului Sun, covrigeii românești nu i-au făcut cu ochiul. Nici mușchiulețul, nici pastrama, nici cașcavalul afumat pe care țara gazdă le-a scos la expoziție pe lângă vinuri, miere de albine, iaurturi, ouă încondeiate, softuri și smântână. Director regional al unei companii din energie, Sun Haibiao așteaptă altceva: „un semnal de la prim-minstrul nostru și să renunțați la politica voastră strictă. Fără garanții guvernamentale pentru finanțarea chineză, noi nu putem veni aici”.

Top România turistică: Dracula, pastrama, Eugeniile

Dincolo de giganți (Huawei, ZTE, GCN, China Huadian, Sinohydro), acești 300 de oameni de afaceri chinezi au plătit parte în parte cu Guvernul de la Beijing un sejur de 5 zile în România. Domnul Lu i-a adus pe toți cu YangGuang Int Travel Agency, le-a angajat translatori și i-a plimbat prin jur.

„Stau cinci-șase zile, până vineri dimineață. I-am dus duminică la Brașov. Foarte frumos, le-a plăcut mult natura, orașul. Apoi am fost la Bran și la Sinaia. La Peleș era închis, dar am fost la Pelișor. De-acum în București, le facem un program la mall-uri și poate, dacă este timp, mergem să vadă Dunărea, doar e cel mai mare fluviu”, închide tot sejurul într-o frază. Costurile sunt secrete, spune precaut. „Îmi pare rău, Guvernul suportă parțial și nu pot să vă spun. Dar mie îmi rămâne puțin”, se scuză pentru auditoriul de chinezi cu care fumează fără opreliști la Casa Poporului, chiar dacă niciunul nu pricepe o vorbă.

În topul preferințelor turiștilor chinezi rămân Dracula, gustările cu pastramă servite de românce în costume populare și biscuiții Eugenia.

Ordinea chineză a lucrurilor

Luni, au avut discuții de afaceri la hotel, marți la forumul din Parlament. Nu vor semna însă niciun contract decât dacă, la întoarcere, la întâlnirea cu Li Keqiang, li se va spune să o facă. „Aprobarea trebuie să vină de la prim-minsitrul nostru”, explică domnul Sun, regional manager la SEPCO III Electric Power Construction Cooperation și unul din puținii vorbitori de engleză.

A ajuns „doar de câteva ore”, s-a uitat de jur împrejur, la expoziția de vinuri, iaurturi și mere românești lângă laptopuri, tablete și telefoane inteligente made in China și a înțeles. În calculul preliminar, compania sa, cu 10 ani de experiență în Africa, în India și Orientul Mijlociu, dar încă începătoare în Europa, nu va investi în România.

„Noi facem proiecte EPC, adică partea de inginierie, asigurăm materialele și la final construim și proiectul, fie direct, fie prin subcontractori. Încă nu pot spune că am găsit un proiect concret. Am identificat încă de acum câțiva ani niște oportunități, dar lucrurile au devenit dificile din motive politice și nu numai, care țin de România”, spune. Lista de așteptări a lui Sun Haibiao e scurtă, dar de nenegociat. „Guvernul nu ne oferă niciun fel de garanție pentru finanțarea prin credite la băncile noastre, din China. Politica noastră e foarte strictă. Dacă avem nevoie de bani, trebuie să îi luăm de la băncile chinezești care întotdeauna ne cer garanții guvernamentale. Așteptăm un semnal de la prim-minsitrul nostru, domnul Li. Dacă renunțați la politica voastră strictă…”, rezumă simplu.

În ordinea chineză a lucrurilor, banii ar trebui să vină de la băncile din Beijing și în mică parte de la Guvernul român. Guvernul trebuie însă să garanteze împrumutul. Altfel, chinezii merg în țări non-UE. „Avem proiecte anul acesta în Bosnia. Abordarea e următoarea: finanțare din China, investiție minoră a statului și contractor EPC. Trebuie să îi raportăm premierului condițiile de fianțare și de la el vine aprobarea”, explică domnul Sun.

Li și tizul său din energie

Pe domnul Li l-ai lua oricând drept importator de produse agricole. Orice îi ajunge în mână duce la nas, apoi la gură și murmură un „mmmm”. În realitate însă, e jucător în energie. Unul prudent și secretos: „Am o companie în Beijing. Exploatăm gaze și petrol. Numele ei? Nu înțeleg ce vreți să spuneți”. Domnul Li, așa cum îl „denunță” ecusonul, e în tratative cu Romgaz. „Ceea ce căutăm e un parteneriat cu o companie din România. Am încercat în trecut cu Petrom, n-a mers. Să vedem cu Romgaz. Nu am intrat în contact cu Guvernul până acum, sperăm să avem susținerea. Dar totul e doar în stadiu inițial, e prima dată când venim aici. Avem tehnologia pentru exploatarea gazelor naturale, nu, gaze de șist nu”, simte de la distanță orice subiect sensibil și dă să fugă spre o masă în dreptul coșului cu struguri.

Alți doi magnați în devenire scanează vinurile Cramelor Tohani. Să investească nu vor, să cumpere nu pot. Chemați să-și pună mărfurile pe taraba Parlamentului, expozanții sunt și ei sceptici. „Nu e vorba de semnat niciun contract, să știți. Ăsta nu e nici măcar un târg de profil, ce așteptări să ai?”.

Din urmă, oficialii își fac cărare printre camere de luat vederi. Ministrul Maria Grapini trece voiasă pe la standul ouălor încondeiate de Valeria Farcal în Bucovina și pune mâna pe gherghef. Chinezii scot telefonul și fac poze. „Afacerea” cu ouă încondeiate are trecere, cel mult, pe Facebook.

Ministrului Comerțului chinez, Gao Hucheng, un alai de afaceriști de la Beijing îi face reverențe. Constantin Niță și Daniel Chițoiu trec fără oprire.

Prim-chinezul Li Keqiang, condus de Victor Ponta printre standurile expoziționale, ia în mână o roșie mângâind-o îndelung. În calculele lui de acasă intră importuri de carne și de alimente de 1 miliard de euro pe an. El se ferește însă să arunce cifre ori promisiuni.

La vinuri, se oprește un minut. Făcându-și curaj, producătorul încearcă să îl abordeze: „Vreau să îmi fac o pogdorie în China”. „Vorbiți limba chineză?”, îl întreabă Li, mirat, cât răsfoiește un pliant în limba lui. Românul se desumflă: „Nu”.

În săli, se recită ode ditirambice – „Prietenia istorică România-China” va face România „un tigru al Europei” – și se înșiră utopii – tronsoane de autostradă finalizate în timp record, Canalul Siret – Bărăgan, linie ferată de mare viteză București-Constanța. Ultimii mici întreprinzători chinezi rămași după ora prânzului se bat să-și recupereze pașapoartele.