FILMUL CONSULTĂRILOR nedesecretizate, după 1990 încoace. Stolojan: „Eu, când aveam probleme, discutam în biroul președintelui Iliescu, la o măsuță”

„La un astfel de nivel, nu e suficientă politica. Trebuie și niște cifre”, rezumă liberalul Varujan Vosganian, ministru de Finanțe în Guvernul Tăriceanu, scenariul consultărilor care au avut loc ani la rând la Palatul Cotroceni până ca înregistrările discuțiilor sau stenogramele să fie făcute publice. O tactică de comunicare adoptată luni pe care un alt fost ministru susținut de PNL, Daniel Dăianu, altădată coleg la masa Guvernului cu actualul președinte Traian Băsescu și fost consilier al premierului Victor Ponta, o repudiază. Un episod îndelung dezbătut după care ministrul Cabinetului Boc 2, PDL-istul Gheorghe Ialomițianu, e convins că n-ar mai fi rămas în funcție.

Indiferent de guvernele prin care au trecut, de situațiile-limită în care au căutat soluții financiare, foștii miniștri ai Finanțelor contactați de Gândul pentru a reconstitui consultările de la Cotroceni ținute la distanță de lumina reflectoarelor din 1990 până în 2014 sunt în consens când vine vorba despre mapa cu scenarii și analize fără de care nu poți avea „un dialog serios” la Președinție.

Theodor Stolojan, Daniel Dăianu, Varujan Vosganian și Gheorghe Ialomițianu povestesc cum au decurs consultările președinților Traian Băsescu, Emil Constantinescu și Ion Iliescu cu miniștrii Finanțelor de-a lungul timpului și cum s-au luat unele dintre cele mai importante decizii.

Theodor Stolojan, ministru al Finanțelor 1990-1991: „E o mârlănie să spui că documentul nu e public și că președintele nu are acces”

Din postura de europarlamentar PDL, Theodor Stolojan s-a uitat mirat la „decizia Președinției” de a pune la consultările de luni pe tema reducerii CAS interlocutorii „la 10 metri distanță, lăfăiți în fotolii”. „Ca ministru, am avut, categoric, discuții nesfârșite cu președintele Iliescu. În primul rând discuția pe un asemenea subiect nu se poate face când cele două sau trei persoane stau la 10 metri distanță, lăfăite în fotolii. De regulă, se discută la o masă, față în față, cu dosarele cu cifre pe masă, trecând de la unii la alții. Cadrul mi s-a părut nepotrivit pentru o discuție analitică, așa cum trebuia să fie discuția despre reducerea CAS. Acel cadru e pentru consultări cu partidele politice, dar discuții pe asemenea probleme, care ajung la analize, se fac la o masă, la un metru distanță, să se poată schimba documente, idei”, crede Stolojan.

Fostul ministru readuce în actualitate, la 23 de ani distanță, întâlnirile pe teme similare cu Ion Iliescu. „Eu, când am avut asemenea probleme de discutat, dacă nu ne așezam la o masă cu consilierii, discutam în biroul președintelui Iliescu, la o măsuță”, reconstituie Stolojan consultările anilor `90-`91.

Din punctul său de vedere, „un ministru de Finanțe trebuie să fie întotdeauna extrem de bine documentat, analitic, pregătit să răspundă la toate întrebările”, impresie pe care Ioana Petrescu nu i-a lăsat-o luni. Opinia lui Stolojan era însă, deja, la momentul publicării filmului de la Cotroceni, de neschimbat: „Pentru mine a fost elocvent modul în care doamna Petrescu, mai întâi în calitate de consilier și apoi de ministru a patronat acest nenorocit de impozit pentru construcții speciale, acea taxă pe stâlp. Eu i-am cerut demisia acum 3 luni. Cred că după ce va pleca de la minister se va întoarce la Universitatea din Maryland la care să introducă un curs suplimentar: cum se introduce un impozit în România – nu consulți pe nimeni, nu faci studiu de impact, dai norme cu două zile înainte de data declarării și de primul termen de plată, o mostră de politicianism absurd în România”.

Ceea ce îi impută europarlamentarul PDL actualului ministru este faptul că nu a venit la Cotroceni cu studiul prezentat FMI, motivând ulterior că nu e public. „Ea nu înțelege că președintele are acces la orice document în țara asta? E o mârlănie să spui că documentul nu e public și că președintele nu are acces. E antologic. A preluat mârlănia premierului Ponta. La această doamnă problema este lipsa totală a cunoașterii realităților din România. A trait foarte mult în lumea cărților, a simpozioanelor și mai puțin în viața reală. A trait mult timp în străinătate și s-a conectat direct la mârlănia caracteristică prim-ministrului”, crede Theodor Stolojan.

Daniel Dăianu, ministrul Finanțelor 1997 – 1998: „Calculele politice trec ca un fir roșu, mai ales în an electoral”

Detașat de contrele politice ale momentului, fostul ministru al Guvernelor Ciorbea și Vasile, Daniel Dăianu, rămâne la părerea că discuțiile preliminare despre luarea unor măsuri fiscal-bugetare trebuie să rămână confidențiale, mai ales în situația în care subiectele întâlnirii intră și în negocieri mai largi, cu instituțiile financiare internaționale. „Dialogul la nivelul cel mai înalt care privește negocieri cu instituțiile internaționale – cu CE, cu Fondul Monetar, cu Banca Mondială – este normal să nu se desfășoare sub scrutarea publică imediat. Nu mi se pare firesc. Pornind și de la un aspect de bun-simț: întotdeauna în astfel de discuții există informații confidențiale, uneori legate nemijlocit de negocieri. Nu resping nevoia de transparență – oamenii trebuie să vadă ceea ce stă în spatele deciziilor care le guvernează viața – dar întotdeauna există o cantitate de informații care nu trebuie să intre imediat în dezbaterea publică. În opinia mea, nu orice și nu imediat se poate pune sub reflectoare. Inclusiv din perspectiva de a ajuta un dialog. Altfel, există riscul ca unii să folosească aceste informații în fel și chip. Nu doar politicienii, ci și cei din diverse cercuri de afaceri”, consideră Dăianu, fost consilier, pentru trei săptămâni în 2012, al premierului Ponta.

Din postura de fost ministru, economistul își amintește că a avut deoseori opinii contrare celor ale președintelui ori premierilor. Susține însă că întotdeauna „relația a fost una pozitivă”. „Eu, cât am fost ministru, am participat și la ședințe CSAT și la discuții cu FMI, cu Banca Mondială. Am fost întotdeauna prezent și la președintele Constantinescu de câte ori am fost invitat. Sunt discuții la care apar și chestiuni delicate, cu foarte multe implicații. Nu întotdeauna am fost de acord cu președintele sau cu prim-ministrul, dar întotdeauna am avut o relație pozitivă cu Palatul Cotroceni. Întotdeauna am încercat să argumentez, să fiu persuasiv. Întotdeauna intervine și tușa personal-umană, chiar dacă și prerogativele constituționale sunt clar delimitate. Contează și modul în care empatizează sau nu instituțiile între ele, ca și persoanele care decid într-un Palat sau altul”, susține fostul ministru.

O condiție esențială pentru „o relație pozitivă” este însă pregătirea și disponibilitatea de a colabora, dincolo de disputele politice. „Un președinte poate cere orice document dintr-o instituție guvernamentală din România și are și dreptul să fie informat. Are dreptul să ceară informații și din alte instituții și se poate implica. Mai ales că și instituțiile internaționale își dau seama că președintele are prerogative importante, nu doar promulgarea unei legi. Ministrul Finanțelor are o responsabilitate față de primul-ministru pentru că e șeful său, dar este obligat să transfere informația solicitată președintelui”, arată Daniel Dăianu.

În opinia sa, curentul politic determină decizia finală. Discuția politică se bazează însă întotdeauna pe scenarii, pe analize, pe calculele unor specialiști. „Dincolo de calcule și scenarii, intervine și politica. În plus, economia nu este o știință exactă, nici măcar aproximativă. Întotdeauna se lucrează cu alternative, cu scenarii, cu mix-uri de soluții. Dialogul serios presupune să vii și cu scenarii, nu numai cu un set de cifre. Să vii cu mai multe seturi de cifre și cu ipotezele de lucru făcute. După care intervin calculele politice care trec ca un fir roșu mai ales în an electoral”, explică fostul ministru.

Varujan Vosganian, ministrul Economiei și Finanțelor 2007 – 2008: „Atunci când mergi la Palatul Cotroceni trebuie să fii foarte bine pregătit”

Trecut de două ori de jurământul de ministru în Guvernul Tăriceanu, Varujan Vosganian a fost unul dintre politicienii cu care președintele Traian Băsescu s-a contrat public de nenumărate ori. La consultări însă, povestește azi fostul ministru, discuțiile s-au rezumat la cifre.

„Niciodată de la consultările cu Traian Băsescu nu am plecat învins. O singură data a trecut peste ce i-am spus, dar era în campanie electorală”, face Varujan Vosganian o retrospectivă.

Primul moment sensibil în care Guvernul Tăriceanu și Traian Băsescu au fost pe poziții contrare plecând de la o măsură economică a fost cel premergător promulgării legii pensiilor în 2007. „La momentul creșterii pensiilor, președintele nu a dorit să promulge automat legea, ci a solicitat consultări pentru a se verifica sursele de finanțare. Îmi amintesc că l-am luat cu mine pe domnul Paul Păcuraru, care la momentul respectiv era ministrul Muncii. Consilierul președintelui era domnul Bogdan Bujor Teodoriu care îi făcuse niște calcule. Eu făcusem calculele pentru 2007-2008 și i-am spus că bugetul de pensii va fi echilibrat și așa a și fost: în 2007 a fost un mic excedent, iar în 2008 am avut un deficit, dar foarte mic. Am prezentat atunci modificările de natură legislative privind modul de colectare a CAS și am făcut previziunile legate de creșterea economică. Urcasem numărul salariaților peste cel al pensionarilor, pentru prima dată și am venit cu toate calculele: numărul salariaților este atât, ritmul de creștere este atât, predicția la niuvel de contribuții atât. Nu vorbeam numai politic. I-am prezentat președintelui cifrele și până la urmă a promulgat legea. I-am mai arătat și că propriii lui consilieri făcuseră niște calcule care nu erau reale”, susține fostul ministru liberal.

Al doilea moment, în care conflictul politic a acoperit consultările a fost majorarea salariilor profesorilor cu 50%, printr-un proiect de lege adoptat de Parlament, inclusiv cu voturile PNL, dar respins de Guvern.”În 2008, Parlamentul a votat majorarea salariilor profesorilor cu 50%. Fiind an electoral, președintele a insistat să promulge legea, iar eu i-am trimis două rânduri de scrisori în care arătam că ceea ce se dorește nu e sustenabil. Atunci însă, Traian Băsescu a ignorant calculele mele. Președintele ține seama de calcule atunci când nu dorește să facă transfer de popularitate către Guvern. Altfel nu ține cont de nimic în afara interesului său politic”, consideră Vosganian.

După două mandate de ministru, liberalul este convins: „Atunci când mergi la Palatul Cotroceni trebuie să fii foarte bine pregătit. Președintele este un om care citește actele pe care le primește și care este la curent cu ce se întâmplă”. Iar un ministru are, în opinia sa, soluții. „Există specialiști la Institutul Național de Prognoză, la Institutul de Cercetări Economice, la Institutul de Statistică. Eu cred că la Guvern așa ar trebui să se lucreze”, spune Vosganian.

Gheorghe Ialomițianu, ministrul Finanțelor 2010 – 2012: Într-o duminică, m-a sunat și mi-a spus: „Domnule ministru, aveți o oră să vă documentați”. Și-am mers pregătit

Ministru într-un Cabinet pe care președintele Băsescu și l-a asumat constant ca partener, Gheorghe Ialomițianu (PDL) a fost de la început la curent cu faptul că șeful statului obișnuiește să ia legătura direct cu oamenii din minister pentru a-și actualiza informațiile. „Știam că ia legătura cu diverse persoane din Minister. Mi-a și spus „Domnule ministru, eu discut cu secretarul de stat, cu directorii”. Și la Trezorerie suna directorul, suna și la BNR. Și cu domnul Gherghina vorbea de multe ori, avea o relație specială de când era ministru al Transporturilor, iar domnul Gherghina se ocupa și atunci, ca și acum, de buget”, povestește fostul ministru.

Gheorghe Ialomițianu spune că discuții în contradictoriu au existat și în timpul guvernării Boc, dar conflicte cu președintele nu: „Acceptam argumentele domniei sale, cum și domnul președinte accepta argumentele pe care i le-am oferit noi. De multe ori a spus „Bine, merg pe ce spuneți. În octombrie-noiembrie 2011, se punea problema blocării acordului cu FMI. Noi am spus că e foarte bun, am argumentat în ce fel ne ajută și a spus „da”. Dar discutam concret, cu date”.

Un moment în care miniștrii au ieșit de la Cotroceni răzgândindu-l pe Băsescu a fost cel al renunțării la impozitul minim în 2010, susține Ialomițianu. „Când am eliminat impozitul minim, în septembrie 2010, i-am demonstrat cu cifre că putem să îl eliminăm fără să introducem noi taxe și impozite. Și l-am eliminat de la 1 octombrie. la fel, când discutam de reîntregirea cu 15% a salariilor bugetarilor începând cu 1 ianuarie 2011, ne-a chemat și i-am prezentat cifre că putem susține reîntregirea. Ne-am dus cu cifre pentru că legea responsabilității fiscal și legea finanțelor publice spun clar că la orice astfel de măsură trebuie să ai o fișă prin care să arăți că poți să o acoperi financiar”, spune fostul ministru PDL.

Au fost însă și situații în care ministrul de Finanțe s-a lăsat convins de președinte. „Au mai fost și discuții în contradictoriu, sigur. În 2011, când am vrut să acordăm 5% începând de la 1 octombrie, ne-am dus să discutăm și cu președintele, și cu FMI. Atunci domnul președinte ne-a convins să așteptăm până la 1 martie în mod prudent să vedem cum începem anul și să ne asigurăm o rezervă în cămară, un buffer”, relatează fostul ministru momentul în care guvernul său a ratat momentul politic al reversului deciziei de tăiere a salariilor din 2010.

De fiecare dată însă, spune Gheorghe Ialomițianu, Traian Băsescu a fost de la început explicit în legătură cu ce date, informații și analize așteaptă în timpul unei discuții programate: „Când era vorba de buget, discuțiile cu președinte erau tehnice și mai puțin politice. Iar președintele se documentează înainte de o astfel de întâlnire, cu datele de la BNR. Am avut la un moment dat o discuție legată de pensile militarilor. Țin minte că era într-o duminică, m-a sunat și mi-a spus: „Domnule ministru, aveți o oră să vă documentați, dacă se poate, dacă avem resursele”. Și după aceea, după ce am vorbit la minister, cu domnul Gherghina, cu directorii de la Finanțe, și am văzut că se poate, a dispus întâlnirea, ne-a invitat la Cotroceni și am rezolvat problema”.

În episodul de luni, Gheorghe Ialomițianu crede însă că Ioana Petrescu a fost „o victimă”. Nu a lui Traian Băsescu, ci a lui Victor Ponta. „Doamna ministru e o victimă. Domnul Ponta i-a spus că va fi o situație politică și nu i s-a cerut să fie pregătită. Dacă eu aș fi fost în situația doamnei ministru, a doua zi nu mai eram în funcție. Nu știu dacă domnul președinte îmi sugera, dar plecam eu. Discuția ar fi fost, oricum, foarte dură”, e convins democrat-liberalul.