LISTA celor 18 candidați care AU CÂȘTIGAT DEJA alegerile parlamentare. „Până acum nu a existat niciun caz de ratare”

În vreme ce în sediile de campanie se fac socotelile și strategiile pentru campania care începe în câteva zile, unii dintre candidați sunt scutiți de emoțiile votului din 9 decembrie, pregătindu-se deja pentru instalarea în fotoliile de parlamentar. Este vorba de cei 18 candidați ai minorităților naționale care au ca și asigurat câte un post de deputat. Potrivit legii, reprezentanții minorităților naționale, altele decât cea maghiară, obțin mandate de deputați dacă în alegeri câștigă un număr de voturi reprezentând cel puțin 10 la sută din coeficientul electoral. Acesta se stabilește împărțirea numărului total de voturi valabil exprimate la nivel național pentru alegerea Camerei Deputaților la numărul de colegii uninominale. În 2008, a fost vorba de puțin peste 2.200 de voturi. Până acum, nu au existat cazuri în care candidații minorităților naționale să nu intre în Parlament, mai ales că nu intră în alegeri în colegii uninominale, ci în așa-numitul „colegiu național”, ce include toate secțiile de votare din țară și din diaspora, evitând astfel loteria redistribuirii voturilor. De asemenea, nu există și alți candidați din partea organizației din care fac parte.

În ordinea în care apar pe lista de pe site-ul BEC-ului, candidații care reprezintă minoritățile naționale sunt:

1. Grosaru Mircea – Asociația Italienilor din România,

2. Mircovici Niculae – Uniunea Bulgară din Banat – România,

3. Amet Varol – Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România,

4. Păun Nicolae – Asociația Partida Romilor „Pro Europa”,

5. Ignat Miron – Comunitatea Rușilor Lipoveni din România,

6. Vainer Aurel – Federația Comunităților Evreiești din România,

7. Ganț Ovidiu Victor – Forumul Democrat al Germanilor din România,

8. Ibram Iusein – Uniunea Democrată Turcă din România,

9. Firczak Gheorghe – Uniunea Culturală a Rutenilor din România,

10. Merka Adrian Miroslav – Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România,

11. Gvozdenovici Slavomir – Uniunea Sârbilor din România,

12. Longher Ghervazen – Uniunea Polonezilor din România,

13. Stancu Ionel – Asociația Macedonenilor din România,

14. Manolescu Oana – Asociația Liga Albanezilor din România,

15. Zisolpol Dragoș Gabriel – Uniunea Elenă din România,

16. Ghera Djureci Slobodan – Uniunea Croaților din România,

17. Marocico Ion – Uniunea Ucrainenilor din România,

18. Pambuccian Varujan – Uniunea Armenilor din România.

Cu câteva excepții, aceștia au deja la activ cel puțin 1-2 mandate de deputat, recordul fiind de 4 mandate – „bifate” de Varujan Pambuccian și Slavomir Gvozdenovici. În număr de patru, excepțiile sunt Amet Varol – înlocuitorul lui Aledin Amet, actualul deputat al Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani, Slobodan Djureci Ghera, candidat al Uniunii Croaților în locul actualului deputat Mihai Radan (care a schimbat fotoliul de deputat cu cel de primar al comunei Carașova), Ion Marocico, înlocuitorul actualului deputat al Uniunii Ucrainenilor, Ștefan Buciuta, și Ionel Stancu, desemnat de Asociația Macedonenilor în locul deputatei Liana Dumitrescu, decedată la începutul anului trecut.

Mircovici: Până acum nu a existat un caz de ratare

„Ca să devină deputat, candidatul unei minorități trebuie să obțină 10% din numărul de alegători prevăzut de lege pentru un deputat din colegiile uninominale, care e, în medie, de 70.000 de alegători pentru un deputat în fiecare colegiu. Adică trebuie să ia minimum 7.000 de voturi, dar asta doar teoretic, dacă participarea la vot ar fi de sută la sută. Însă, în realitate, cum s-a văzut la parlamentarele din 2004 și 2008, prezența la urne a fost în jur de 50%, așa că și pragul a scăzut în mod corespunzător. La mine, de pildă, pragul a fost în 2008 de vreo 3.000 de voturi și am făcut peste 14.000. Deci, candidații minorităților se pot considera încă de pe acum parlamentari, sub rezerva îndeplinirii acestui prag de 10%. Iar până acum n-a existat niciun caz de ratare, toți candidații minorităților au făcut fără probleme pragul, mulți chiar și de două, trei ori mai mult. Avantajul unei candidaturi în colegiul național, din partea unei minorități naționale, este că respectivul candidat colectează toate voturile din țară și din diaspora și nu riscă să le piardă prin redistribuire”, recunoaște, pentru gândul, deputatul Uniunii Bulgare, Niculae Mircovici, care așteaptă să-și treacă în CV cel de-al treilea mandat de parlamentar. Mandat pentru care spune că nu va cheltui mai mult de 10.000 de lei. „E și ăsta un avantaj al candidaturii ca minoritar, să n-ai cheltuieli mari cu campania electorală. În 2008 n-am cheltuit mai mult de 10.000 de lei și cred că la fel va fi și acum. Vom face un clip publicitar pentru televiziune, ceva pliante, afișe, calendare și niște pixuri și atât, pentru că cea mai mare parte a campaniei noastre va fi pe internet, pe rețelele de socializare, cu mesaje individualizate pe grupurile țintă pe care le avem în vedere”, spune el.

Firczak: „Oricând poate apărea o supriză neplăcută de unde nu te aștepți”

Chiar dacă au ca și asigurat locul de parlamentar, candidații minorităților nu exclud cu totul vreo „surpriză neplăcută”

„Nu pot fi de pe acum sută la sută sigur că voi face pragul de 10%, chiar dacă în 2008 am ieșit deputat cu circa 3.000 de voturi. Sper că voi obține un nou mandat, dar nu pot spune deja sută la sută că îl am, că nu sunt perfect, numai Dumnezeu e și poate da sută la sută!”, a declarat, pentru gândul, Gheorghe Firczak, de la Uniunea Culturală a Rutenilor.

Și Slavomir Gvozdenovici, de la Uniunea Sârbilor, a susținut că „un candidat nu se poate considera deputat înaintea votului”. „Oricând poate apărea o supriză neplăcută de unde nu te aștepți”, a comentat el.

Un parlamentar „pățit” este Mircea Grosaru, de Asociația Italienilor din România, care pe vechea lege a ratat mandatul, deși a avut un număr de voturi mai mare decât cel al colegei sale. „În nici un caz nu pot considera înaintea scrutinului că am un nou mandat de parlamentar, pentru că există acel prag de 10% care trebuie îndeplinit. E drept că nu cunosc vreun caz de ratare pentru neîndeplinirea lui, dar în alegeri nu se știe niciodată. Și credeți-mă că știu ce vorbesc, în 2000, când legea era altfel, am candidat pe lista Comunității Iteliene alături de Ileana Stana Ionescu, eu am obținut cele mai multe voturi, dar ea a luat mandatul de deputat. M-am adresat Justiției, am ajuns cu procesul până la CEDO, care mi-a dat câștig de cauză, definitiv și irevocabil, în 2010, o reparație mai mult morală, dar bună și așa, chiar dacă după zece ani!”, a declarat Grosaru, pentru gândul.

Merka: Avantajul meu este că stau de vorbă cu alegătorii

Adrian Miroslav Merka, de la Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România, spune că avantajul său în aceste alegeri este doar că poate sta de vorbă cu alegătorii. „Nu cred că vreunul dintre candidații minorităților se poate considera deputat înaintea votului, pentru că există pragul electoral pe care trebuie să-l facem, plus că trebuie să ne luptăm și cu contracandidații de la partidele politice, care umblă și ei după voturile membrilor minorităților. Așa că n-am nici un avantaj în calitate de candidat, singurul meu avantaj e că trebuie să iau la picior vreo 80 de comune din șapte județe, ca să stau de vorbă cu alegătorii”, a declarat Merka pentru gândul.

Și Dragoș Gabriel Zisopol, de la Uniunea Elenă, spune că nu se hazardează când vine vorba de pronosticuri. „Cum să fiu sigur de pe acum, dom’le, nici vorbă, la alegeri e posibil orice, chiar și cea mai urâtă surpriză! Chiar dacă până acum nu s-a întâmplat ca vreun candidat odată desemnat să nu ia mandatul de deputat. Sigur, în 2008 am avut peste 8.500 de voturi, sper să iau și acum cel puțin tot atâtea, dar până nu le am, nu mă hazardez să spun că am încă un mandat”, a declarat Zisopol, pentru gândul.

„Dacă ai fost desemnat candidat, singurul impediment pentru obținerea mandatului e neîndeplinirea pragului de 10%. La noi, la minorități, dacă nu l-ai atins, nu intri în Parlament, că nu beneficiem de redistribuirea voturilor, dar după știința mea nu a existat până acum vreun asemenea caz”, a susținut și Ghervazen Longer, de la Uniunea Polonezilor din România.

Ovidiu Victor Ganț, de la Forumul Democrat al Germanilor din România, crede că că nu e corectă caracterizarea „automat parlamentar” când e vorba despre candidații minorităților. „Există pragul electoral de 10% care trebuie îndeplinit. La noi, minoritarii, e foarte simplu, ori faci pragul și intri în Parlament, ori nu-l faci și nu intri! Sigur, până în prezent nu s-a întâmplat vreunui candidat să nu-l îndeplinească, dar câțiva reprezentanți ai minorităților au avut ceva emoții cu atingerea lui”, a declarat Ganț, pentru gândul.

El a identificat însă și „reversul medaliei”: „Dacă un deputat minoritar demisionează, este condamnat sau moare, locul lui de parlamentar rămâne vacant până la finalul legislaturii, nu se mai fac alegeri pentru desemnarea unui alt reprezentant în Parlament al minorității respective, ceea ce nu de deloc corect!”, a mai spus Ganț.