Ovidiu Marincea, purtătorul de cuvânt al Serviciului Român de Informații (SRI), a explicat cum recrutează Rusia persoane pentru a comite acte de sabotaj în România, ce vulnerabilități exploatează și cum ajung executanții să acționeze fără să cunoască adevărații coordonatori. Într-un interviu pentru Antena 3 CNN, oficialul a vorbit și despre metodele prin care serviciile de informații încearcă să prevină astfel de atacuri. Declarațiile vin după ce SRI și DIICOT au identificat o rețea de sabotori despre care autoritățile susțin că ar fi fost folosită de Rusia pentru incendierea uzinei de armament Carfil.
Întrebat ce presupune un act de sabotaj atribuit Federației Ruse, Ovidiu Marincea a explicat că astfel de acțiuni urmăresc distrugerea sau perturbarea unor obiective importante pentru securitatea națională.
„Este acea acțiune ostilă, organizată sau coordonată în favoarea Federației Ruse, cu scopul de a distruge sau de a perturba anumite obiective sau activități care pot afecta securitatea națională
Concret, o infrastructură energetică din România, un obiectiv militar sau un obiectiv industrial pot fi afectate de aceste acte de sabotaj. Face parte din acțiunile hibride ale Federației Ruse, pe care le-a demarat odată cu invazia din Ucraina”, a declarat Marincea, pentru Antena 3 CNN.
Potrivit reprezentantului SRI, recrutarea poate începe cu o simplă solicitare pe rețelele sociale, însoțită de promisiunea unor sume de bani. Persoanele vizate sunt, în general, vulnerabile din punct de vedere financiar, au probleme penale sau sunt marginalizate social.
„Trebuie să fii foarte atent pentru a alege cu precizie pe cineva care își poate duce la bun sfârșit o astfel de acțiune. Nu vă imaginați că cei care efectuează acte de sabotaj sunt un fel de James Bond sau de spioni foarte bine antrenați.”
Marincea a amintit că, începând din 2024, SRI a făcut publice patru cazuri de sabotaj în România. Potrivit acestuia, persoanele implicate sunt folosite pentru scopuri precise și acționează sub coordonarea unor persoane din spatele operațiunilor.
Purtătorul de cuvânt al SRI a explicat că operațiunile de sabotaj pot fi organizate astfel încât executanții să nu cunoască identitatea celor care le dau ordinele. În acest mecanism, intermediarii, denumiți persoane proxy, pot separa organizatorii de cei care pun efectiv în practică atacurile.
„Acest stat poate fi, în general, atacat sub un steag fals, mai ales în acest război hibrid, în care un cetățean dintr-un stat poate coordona de la distanță, printr-un proxy, un cetățean al altui stat, iar activitatea să se desfășoare în al treilea stat.
Acțiunea de sabotaj poate fi pusă în practică de cineva care nici măcar nu știe cine este comanditarul adevărat, pentru că sunt foarte multe persoane proxy.”
Ovidiu Marincea a precizat că obiectivul SRI este identificarea amenințărilor înainte ca acestea să se concretizeze. Pentru prevenirea atacurilor, serviciul urmărește să afle cine coordonează operațiunile, ce obiective sunt vizate și ce persoane ar putea fi implicate.
„Până la urmă, Serviciul Român de Informații urmărește să identifice aceste amenințări într-o fază incipientă, cât mai devreme, pentru a putea descoperi cine coordonează, care sunt țintele vizate, ce persoane proxy din alte state sau cetățeni români pot fi angrenați în această activitate de sabotaj.
Însă toate aceste lucruri nu le putem face singuri, pentru că sabotajul este o activitate transfrontalieră a Federației Ruse”
Întrebat dacă îi este frică de Rusia, purtătorul de cuvânt al SRI a făcut o distincție între teamă și evaluarea riscurilor de securitate. Acesta a afirmat că acțiunile Moscovei reprezintă un motiv de îngrijorare pentru România și pentru aliații săi.
„Frica presupune, în esență, lipsa de cunoaștere sau incertitudine cu privire la capacitatea de a face față unei amenințări.
Astăzi a devenit evident că Rusia derulează activități în multiple domenii, care îngrijorează nu doar statul român, ci întreaga Europă, întreaga comunitate euroatlantică.
Dacă vecinii ucraineni se confruntă cu o amenințare militară directă, noi, în interiorul granițelor NATO, asistăm la provocări dinspre toate celelalte instrumente non-militare, cunoscute drept hibride în limbajul uzual.”