MĂRTURIE. Experiența unei tinere care urma să nască în plină pandemie: „Nu m-au luat în serios cu durerile. Apoi am aflat că bebelușul meu murise sufocat”

„Am omis sa spun ca doamna Doctor ce m-a supravegheat era in carantina, iar eu habar nu aveam. Sa revin la cealalta doamna care tipa in cabinet ca nu isi asuma nici o responsabilitate si ca sa astept pe hol pana vine medicul de garda sa ma consulte. Neavand incotro, am asteptat de la ora 8 si ceva pana la ora 12:45. Timp in care bebelusul se tot impingea in pieptul meu din cand in cand…

Intr-un final a venit un domn doctor, mi-a facut ecografie, unde din pacate aveam sa aflu ca bebelusul meu murise sufocat. A venit prea tarziu. Suferisem ruptura uterina. Abia am putut sa imi sun sotul si sa il anunt ca fetita noastra nu mai exista. Si el era la randul lui, terminat la aflarea cumplitei vesti.

Am intrat in sala de operatie unde mi s-a facut cezariana “de urgenta”. De la ora 13:00 pana la 17:00 am dormit de la anestezia generala. In somnul meu eram intr-o lumina atat de puternica iar eu foarte fericita mergeam sa imi iau copilul in brate. Mi se paruse deodata ca aud vocea fetitei mele Daria ca ma striga “mama” apoi mai au urmat multe voci care imi spuneau repetat sa deschid ochii, sa respir… greu de tot m-am trezit si am vazut in jurul meu multe asistente care atunci cand au vazut ca m-am trezit, s-au retras si am ramas singura.

Dupa o scurta vreme a mai fost adusa o mamica langa mine, proaspat operata si ea. Apoi intrase o doamna asistenta cu o fetita vie in brate, venise la patul meu si mi-o aratase, eu am ramas stana de piatra caci stiam ca fetita mea murise iar acum vedeam o fetita vie, eram de-a dreptul socata!”, povestește tânăra. Întreaga continuare pe AmNăscut.Acolo.ro.

Gândul.ro a scris în luna aprilie despre experiențele mai multor femei care au născut în plină pandemie. Materialul îl puteți citi aici: