Mărturii din vremea Revelioanelor comuniste

Spre deosebire de prezentul atât de încărcat, Revelionul în anii comunismului însemna mai degrabă o petrecere acasă, în familie, cu rudele apropiate. Despre rezervări în vreo stațiune montană nu prea era vorba, iar petrecerile în stradă, ei bine, astea nu existau nici măcar sub formă de concept!

Discursul președintelui Nicolae Ceauşescu, transmis de televiziunea publică, era cel mai așteptat moment al zilei, dar nu fiindcă românii își doreau cu ardoare să audă mărețele realizări ale patriei. Nicidecum, doar că discursul marca startul petrecerii la TVR!

Imediat după „spiciul” lui Ceausescu, televiziunea publică difuza muzică uşoară şi populară, scenete cu cei mai cunoscuţi actori ai momentului, iar ecranul era inundat de artiștii preferați, de la Toma Caragiu și Ștefan Bănică până la îndrăgiții Stela Popescu, Dem Rădulescu și Amza Pelea.

MEDIU Spectacol la malul Mării Negre: zeci de lebede, vedetele plajei din Eforie

08:19

FLASH NEWS Fost ministru al Justiţiei, optimist în privinţa eliminării pensiilor speciale. Tudorel Toader: „Cred că se va da o decizie”

08:11

Petrecerile de apartament, cu salată bœuf și, uneori, portocale

Revelioanele comuniste însemnau, cel mai adesea, petreceri de apartament, nu la munte, în care tinerii se întâlneau și organizau o noapte cu muzică și voie bună. Meniul era compus din nelipsita salată bœuf, iar uneori și portocale, dacă se găseau. Cafeaua, vinul de la țară și muzica „piratată” (occidentală, copiată pe casete procurate „pe sub mână”) erau ingredientele unei petreceri de succes.

Mioara Manolache a povestit pentru Gândul cum arăta un Revelion în comunism. Era o tânără cu visuri și așteptări în anii ’80.

„Ascultam muzica anilor ’80. Fiecare venea cu ce avea de mâncare pe acasă. Îmi amintesc că făceam biscuiți de casă, prin mașina de tocat carne, mă inspiram din cărțile de bucate. De alimente făceam însă foarte greu rost. Nu exista carne nici de Anul Nou. Cei care aveam porc la țară eram mai norocoși, pentru că îl tăiam în preajma Crăciunului, apoi pregăteam și pentru Revelion. Nu aveam în fiecare an.

Salamul de vară pentru noi atunci era o delicatesă. Îl dădeam prin făină, apoi îl agățam pe țeava de gaze și aveam mult timp din el. Mai reușeam uneori, când veneam în București, și luam cutii cu măsline și bomboane. Apoi, de Revelion, aveam vinul spumant Zarea. Era ceva extraordinar pentru noi la acel moment. De sărbători, băgau portocale și ne omoram la acele cozi. Aveam voie să cumpărăm foarte puține. Ieșeam zob de la acele cozi”, și-a amintit Mioara Manolache.

Neajunsurile apropiau oamenii

Chiar dacă nu exista abundența de azi, românii știau să se distreze și în comunism. Iubeau, cântau, dansau și făceau glume, iar petrecerile de Revelion erau prilej de descătușare după un an încărcat, în care fiecare a tras din greu la locul de muncă.

„Toată lumea era cu ochii acolo, la televizor, desfăceai un spumos, că şampanie nu prea era, pac, buf, puneai în pahare, hai să trăim, la mulţi ani!”, își amintește un bărbat care a prins acele vremuri.  „Poporul român a putut să trăiască şi sub sclavie, ştie să îşi găsească echilibrul și acum. Este un popor puternic, asta-i realitatea!”, conchide o doamnă trecută de prima tinerețe.

Cum se îmbrăcau tinerii de Revelioanele comuniste

Părinții, chiar bunicii noștri făceau din Revelion cea mai așteptată sărbătoare, pentru care alegeau haine care atunci la modă. Ținuta festivă era obligatorie, toți înțelegeau importanța serii de 31 decembrie.

De exemplu, bărbații trecuți de prima tinerețe purtau costum cu vestă, ac la cravată, batistă în buzunarul de la piept. Cei „chic” își lăsau părul lung și se îmbrăcau cu jeanși, cămașă cu guler scurt, sacou de catifea neagră și lavalieră, unde era cazul.

Domnișoarele, pe de altă parte, alegeau mătasea și optau pentru fuste mini, midi sau maxi, chiar și o fustă-pantaloni era la modă, cu sau fără șal, cu sau fără bolero. Tinerele încălțau tocuri sau balerini, după cum se asortau. Bijuteriile erau întotdeauna discrete și exprimau o simplitate elegantă a vestimentației alese.

Astfel îmbrăcați, românii petreceau câte 10-15 înghesuiți în apartamentele comuniste. Fiecare se așeza pe unde apuca, se stătea și pe scaune, dar și pe canapele sau într-un colț, unde se găsea loc.

Fiindcă în sufragerie se întindeau mesele cu bucatele pregătite, ringul de dans se muta, de cele mai multe ori, pe holuri.

Dacă tinerii petreceau pe ritmurile occidentale, părinții și veteranii alegeau să urmărească programul de Revelion al televiziunii publice. Se difuza muzică uşoară și populară, dar şi mult-așteptatele scheciuri cu cei mai cunoscuţi actori – Stela Popescu, Dem Rădulescu, Alexandru Arșinel, Amza Pellea, Toma Caragiu etc. Erau și câteva secvențe cu vedete internaționale, la rubrica „Varietăți internaționale”.

Pentru românii din comunism, Revelionul însemna o sărbătoare a libertății și distracției, prilej de destindere și voie bună.