Povestea asistentului medical ucis de COVID-19: „Toată lumea plângea și era lovită ca de un cataclism” (EXCLUSIV)

Duminică publicațiile din România au anunțat decesul unui alt cadru medical infectat cu Covid-19. Pe primele pagini câteva cuvinte au luat forma unei știri: „Încă un cadru medical, răpus de coronavirus”. Ionică Potop, asistent medical și lider Sanitas Vidra, s-a stins după o luptă grea lăsând în spate memoria unui om dedicat profesiei sale.

„Un om deosebit”, așa și-l amintește pe Ionică, Claudiu Grosu președintele Federației Sanitas Vrancea.

Ionică Potop lucra ca asistent medical încă din `89 la Spitalul Vidra, pe secția de chirurgie. Avea doar 49 de ani. Timp de 15 zile, bărbat a fost la internat la secția de terapie intensivă. După 11-12 zile de spitalizare, Ionică abia mai reușea să se ridice în picioare. Nu rezista mai mult de cinci minute.

DEZVĂLUIRI Zelenski a aflat de la summitul NATO de la Ankara că Xi l-a avertizat pe Putin să nu bombardeze nuclear Ucraina

21:27

FLASH NEWS Fraudă de peste 26 de milioane de lei descoperită de inspectorii ANAF. O firmă care organiza și difuza online lupte MMA se află în centrul anchetei

21:19

Înainte de ziua decesului, la primele ore ale dimineții, bărbatul a cerut să fie intubat. Au urmat controale radiologice și i s-a descoperit un pneumotarax (aer la plămâni), apoi i s-a montat o sondă pentru evacuarea aerului. La amiază  a fost transportat la Institul Marius Nasta în București, cu un elicopter SMURD.  Duminică Ionică s-a stins din viață după îndelungate suferințe.

Prin natura muncii sale a devenit un sprijin pentru cei din comunitate. Zona aceea e o zonă de oameni extremi de apropiați, o zonă mai de munte și era un om disponibil atunci când era nevoie mereu de el. Era disponibil la orice oră din zi și noapte. Pentru toată comunitatea a fost un șoc, nu decât pentru colegii din domeniul sănătății. Spiritul și sufletul lui viu ne ducea cu gândul că, chiar dacă face o formă gravă de boală, cu răbdare, speram din suflet că situația lui va fi una favorabilă în timp”, povestește printre lacrimi Cladiu Grosu pentru GÂNDUL.RO.

Primele simptome ale virusului

Primele simptome specifice coronavirusului i-au apărut cu câteva zile înainte să fie internat. Acestea s-au agravat, iar o radiografie evidenția o afecțiune pulmonară.

Prima impresie a lui Ionică a fost că are o răceală. A făcut o radiografie, iar imaginea radiologică era proprie covidului.

„Era un om absolut dedicat. A ajutat mult conducerea spitalului din punct de vedere administrativ. A înțeles cum se face structura documentației pentru ca unui spital să îi fie decontate serviciile medicale la CNAS. A prins din zbor acest lucru și a devenit un liant între toți cei care fac servicii medicale și transpunerea lor pe hârtie. În sistemul sanitar degeaba ai activitatea medicală dacă nu e cineva care să o așterne pe hârtie într-un mod profesionist. Eram cam toată ziua pe  la spital. Sistemul sanitar e unul foarte liber, așa cum e, cu multe probleme. E greu să ții piept și să le armonizezi pe toate. El reușea”, mai spune Claudiu Grosu, președintele Federației Sanitas Vrancea.

Ionică Potop a lăsat în urma lui o durere continuă. Mulți dintre cei pe care i-a cunoscut, prieteni, colegi, dar și cei pe care i-a tratat în aproape trei decenii de activitate, au venit să-și ia rămas bun de la el.

„Locul e pustiu fără el. Era vesel, jovial, tot timpul cu zâmbetul pe buze. Foarte mulți oameni din zonă au venit să-și ia rămas bun. Toți purtau masca corespunzător. Cred că asta i-a și șocat, pentru că sunt convins că mulți nu ar fi purtat-o afară. Nu cred, însă, că sunt categorii mai afectate de boală decât cei care lucrează în sănătate.În afară de faptul că e nevoie să muncești în condițiile acelea inumane, muncind în felul acela, nici nu ai libertatea, nu ai posibilitatea să fii  așa cum ești în mod normal. Lucrurile se desfășoară în condiții inumane. Am fost impresioant însă de oamenii care au venit să-și ia rămas bun oameni. Pentru ei a contact așa mult că omul ăsta. Toată lumea plângea și era lovită ca de un clataclism. Oamenii erau pur și simplu loviți, împietriți de durere”, a mai povestit Claudiu Grosu.