Povestea tulburătoare a lui Florin, profesorul din Ploiești care a ajuns să cânte în parcuri: „Așa îmi câștig existența acum”

Povestea lui Florin Albu, profesor de muzică din Ploiești care a ajuns să cânte în parcuri, reprezintă o lecție de viață pentru noi toți. O boală necruțătoare și o societate superficială l-au ținut departe și de scenă, dar și de copiii cărora le preda secretele saxofonului, instrumentul său preferat.

La 44 de ani, muzicianul Florin Albu îi încântă pe trecătorii care au drum prin Parcul Toma Socolescu. Asta fiindcă aici își duce veacul un om care a terminat Liceul de Arte din Ploiești, a absolvit Conservatorul de Muzică din București și este masterand în interpretare muzicală instrumentală.

13 ani a fost profesor de muzică

Florin Albu acceptă cu greu să vorbească despre viața sa, iar în glas i se citește regretul pentru soarta ce i-a fost hărăzită. 13 ani a predat muzică și a făcut-o cu pasiune și pricepere, fiind printre cei mai apreciați profesori de muzică din Ploiești.

ECONOMIE Cu industria la pământ, România a luat din nou poziția ghiocelului în fața Comisiei Europene. Germania, Franța, chiar și Bulgaria au luat poziții ferme. Doctorul inginer Petru Ianc face lumină

06:00

INEDIT Cum a ratat România organizarea Olimpiadei de Iarnă. Stațiunea mirifică, proiectată de arhitecți elvețieni, unde Ceaușescu plănuia să se țină Jocurile Olimpice

06:00

„Acum, îmi câștig existența prin cântec. Vin aici, în acest parc, fiindcă mai descrețesc un pic frunțile oamenilor. Cei mai mulți mă ascultă vrăjiți… Mai sunt și răutăcioși care spun că „poluez fonic”. Nu îi iau în seamă. Nu pot cânta la bloc, mi-aș deranja constant vecinii. Vin aici, în parc. Cânt pe stradă, cânt pentru mine, cânt pentru alții. Oamenii mă cer acum la nunți sau diverse evenimente. Așa trăiesc. Nu îmi e rușine, deși altceva mi-aș fi dorit de la viață”, s-a destăinuit el jurnaliștilor de la observatorulph.ro.

Și-a dorit foarte mult să cânte într-o orchestră și să urce pe scenă, dar pentru el altul a fost drumul vieții.

„M-am pensionat pe caz de boală la 38 de ani. Iau tratament. Fac crize epileptice rar, de vreo 2,3 ori pe an. Dar nimeni nu se încumetă să mă țină angajat. Le e teamă să nu fac vreo criză. Înțeleg, într-un fel. Dar eu nu sunt o legumă. Sunt un om care iubește atât de mult muzica, mai ales saxofonul. Așa rău îmi pare că nu pot bucura pe cât mai mulți de eleganța muzicii acestui  instrument atât de iubit de  Ravel, Bizet, Şostakovici, Gershwin sau Puccini în operele lor”, spune Florin Albu.

Tot din cauza bolii, profesorul de muzică Florin Albu nu și-a putut întemeia o familie, deși din toată inima și-a dorit un copil pe care să-l învețe tainele unui instrument. A renunțat și la ideea asta, dar promite să fie ultimul compromis. De pasiunea pentru saxofon nu se desparte, iar când  suflă în el pune atâta dragoste de parcă nimeni și nimic în jurul său nu ar mai conta.