Fostul selecționer Angelo Niculescu, înmormântat cu onoruri militare

Slujba de înmormântare a avut loc la capela din cadrul Cimitirului Militar Ghencea, iar sicriul, acoperit cu drapelul României, a fost purtat de militari. Aceștia au tras trei salve la coborârea în mormânt a sicriului cu trupul neînsuflețit al fostului selecționer care a avut gradul de locotenent major, fiind veteran de război.

La funeralii au participat familia, prieteni, foști jucători și oameni de fotbal printre care Nicolae Lupescu, Necula Răducanu, Tudorel Cristea, Paul Cazan, Florin Halagian, Mircea Rădulescu, Constantin Anghelache și Mircea Pascu. Federația Română de Fotbal a fost reprezentată de președintele Răzvan Burleanu și secretarul general Gheorghe Chivorchian, iar Liga Profesionistă de Fotbal de președintele Gino Iorgulescu.

Fostul președinte al FRF, Mircea Sandu, a trimis o coroană de flori prin fostul secretar general Adalbert Kassai. De asemenea, coroane au mai trimis tehnicianul formației Șahtior Donețk, Mircea Lucescu, gruparea FC Dinamo, la care Angelo Niculescu a activat atât ca jucător cât și ca antrenor, precum și președintele României, Klaus Werner Iohannis.

EVENIMENT Se închide un simbol al Dubaiului, celebrul hotel de 7 stele, Burj Al Arab

00:26

ACTUALITATE Ionel Onofraș, primul primar al Iașiului de după Revoluție, un artist al violului, condamnat definitiv la 20 de ani de închisoare

23:38

Fostul tehnician Angelo Niculescu, selecționerul României la Cupa Mondială din 1970, a încetat din viață, sâmbătă, la București, la vârsta de 93 de ani.

Angelo Niculescu, născut la 1 octombrie 1921, la Craiova, a rămas în istoria fotbalului românesc ca antrenorul care a calificat naționala României la Campionatul Mondial din Mexic 1970 și în sferturile de finală ale Campionatului European din Belgia 1972. Pe parcursul perioadei cât a stat pe banca „tricolorilor”, între 1967 și 1973, reprezentativa de fotbal a României a disputat 41 de partide internaționale. Angelo Niculescu este considerat de FIFA drept inventatorul stilului de joc „tiki-taka”, făcut celebru în ultimii ani de FC Barcelona.

Niculescu a absolvit Institutul de Cultură Fizică (ICF) în 1952, iar ulterior a activat ca profesor de educație fizică și sport în cadrul Institutului de Educație Fizică și Sport (IEFS). A fost și președinte al Colegiului Central al Antrenorilor și președinte de onoare al Școlii Naționale de Antrenori. A publicat două cărți pe teme sportive: „Fotbal. Metode și mijloace de antrenament” (1972), coautor Ion. V. Ionescu și „Corabia cu 11 pasageri” (1974). Este membru de onoare al Federației Române de Fotbal și are titlul de „Antrenor emerit”.

Cariera de jucător a lui Angelo Niculescu s-a întins pe durata a 12 ani, interval în care a evoluat pentru Rovine Grivița (1937-1939), FC Craiova (1939-1944), Carmen (1945-1947), Ciocanul (1947-1948) și Dinamo București (1948-1950). Niculescu a evoluat în 93 de meciuri în primul eșalon și a marcat trei goluri.

Angelo Niculescu a început cariera de antrenor la echipa de juniori a clubului Dinamo, în anul 1952. După o perioadă Niculescu a preluat pe partea tehnică echipa de seniori și împreună cu aceștia, în 1955, a câștigat Campionatul Național. Între 1957-1959 a fost antrenor al echipelor Steaua București și Tractorul Brașov. Între 1959 și 1962 a fost antrenor federal la FRF, apoi a revenit la Dinamo, cu care a câștigat Cupa României (1964) și titlul de campioană (1965).

Din 1967 a preluat din nou naționala, pe care a calificat-o la Campionatul Mondial din Mexic 1970, unde a obținut locul 3, într-o grupă foarte grea, după o victorie cu Cehoslovacia (2-1) și două înfrângeri la limită în fața Angliei (0-1) și Braziliei (2-3). A urmat o calificare în sferturile Campionatului European din Belgia 1972, fază a competiției în care România a fost eliminată de Ungaria de abia după trei meciuri, după 1-1 la Budapesta, 2-2 la București și 1-2 la Belgrad, la rejucare.

Începând cu 1973, Angelo Niculescu a antrenat mai multe echipe din primul eșalon al fotbalului românesc: Sportul Studențesc (1973-1977), Politehnica Timișoara (1977-1979), Dinamo București (1979-1980), SC Bacău (1980-1981), Universitatea Cluj-Napoca (1981-1982) și Oțelul Galați (1982-1983).