Români în atentate la Olimpiade, de la Munchen la Beirut. „Umblam în patru labe pe sub balcoane, ca să nu ne împuște”

Jocurile Olimpice au stârnit de-a lungul timpului interesul atât al publicului, sportivilor sau sponsorilor, cât și al teroriștilor, iar pentru a preîntâmpina atentatele, organizatorii au luat cele mai drastice măsuri de securitate.

La recent încheiata ediție a JO de la Londra s-au instalat până și rachete sol-aer pe clădirile din apropierea stadionului olimpic. Din nefericire au fost și situații când măsurile de securitate s-au dovedit a fi ineficiente. Cel mai sângeros eveniment înregistrat în istoria JO a avut loc pe 5 septembrie 1972, la ediția din München. Atunci, un comando palestinian a luat ostatici sportivi din delegația israeliană participantă la Olimpiadă. Criza, parte a conflictului arabo-israelian, avea să dureze 31 de ore și 34 de minute și să se soldeze cu 17 morți: 11 atleți israelieni, 5 teroriști palestinieni și un ofițer de poliție vest-german. După o anchetă care a durat câțiva ani, în septembrie 2010 (http://www.mediafax.ro/sport/israelieni-de-origine-romana-la-olimpiada-munchen-72-7173894) s-a scris pentru prima dată de faptul că trei dintre cei 11 membri ai delegației israeliene uciși atunci erau născuți în România. Este vorba de Andre Spitzer (scrimă), Kehat Shorr (tir) și Yossef Gutfreund (lupte). Iar un al patrulea israelian implicat în incidente, Henry Hershkowitz (portdrapelul delegației – lupte), scăpat ca prin urechile acului, s-a născut, de asemenea, în țara noastră.

După 40 de ani, pe 19 octombrie 2012, în Beirut, un alt atentat afectează un eveniment sportiv, de data asta de mai mica anvergură, ce poartă tot titulatura de olimpiadă. E vorba de Olimpiada Internațională Media, unde jurnaliști de pe toate continentele concurează între ei la diverse discipline sportive, printre care fotbal, petanque, volei, baschet, ciclism, atletism, tenis, natație, tenis de masă, etc. De asemenea, au loc tot felul de conferințe și seminarii. Iar la OIM Beirut au fost prezenți peste 100 de jurnaliști din 22 de țări, printre care Belgia, Franța, Canada, România, China, Australia, Martinica, Bosnia, Bulgaria sau Serbia.

Cu o zi înainte de deschiderea oficială a OIM, când cei peste 100 jurnaliști străini erau în Beirut, șeful serviciilor de informații ale Forțelor de Securitate Internă (FSI) din Liban, Wissam al-Hassan, a fost ucis. Atentatul a provocat moartea a opt persoane, între care șeful FSI, șoferul acestuia și garda lui, fiind rănite și 86 de persoane. Generalul Wissam al-Hassan circula într-un autoturism obișnuit pe o străduță din centrul Beirutului, când a explodat o mașina-capcană. A doua zi a fost instaurată stare de doliu național, iar jurnaliștii prezenți la OIM au devenit solidari cu victimele atentatului și au amânat dechiderea oficială a competiției. La finalul funeraliilor generalului, opus regimului sirian, au început mitingurile și luptele de strada, doar tancurile armatei liniștind spiritele. O teorie ar fi că autorii atentatului au speculat prezența în Beirut a jurnaliștilor străini la Olimpiadă, acțiune care avea suportul președinției țării. De altfel, din cauza situației tensionate au fost anulate întâlnirile programate inițial ale jurnaliștilor de la OIM cu președintele Libanului, Michel Souleiman, primul ministru, Najib Mikati și președintele Camerei Deputaților, Nabih Ber. De asemenea, câteva dintre conferințele și seminariile organizate de clubul „Dialogul Civilizațiilor”, având ca temă „Libertatea Presei în Orientul Mijlociu și Europa”, nu s-au mai ținut.

Însă numai timpul poate confirma sau infirma această supoziție. Cert este că jurnaliștii au avut numeroase echipaje de pază înarmate la toate acțiunile, de la deplasările la Ballbeck, la grota Jeita, la castelul Kefraya sau la Bylbos, până la hotel, la conferințe, la arenele de sport sau la masă.

În perioada atacului terorist de la München, canoistul Vasilie Simiocenco a ieșit pe balconul apartamentului în care era cazat, încercând să vadă ce se petrece (delegația României era cazată în apropierea celei israeliene). Șocat de cele văzute, în momentul în care a vrut să revină în cameră, a uitat că ușa balconului este de sticlă și s-a lovit de ea. Auzind bufnitura, colegul lui, Costel Coșniță, aflat în cameră, a crezut că Simiocenco a fost împușcat și a leșinat! Ambii au suferit răni ușoare. Ivan Patzaichin, eroul delegației la Olimpiada de acum 38 de ani, povestește: „Totul a fost sub teroare continuă. Umblam în patru labe pe sub balcoane, ca să nu ne împuște. Nu ne duceam nici dacă bătea cineva la ușă, de frică să nu fim împușcați”. Ana Pascu a câștigat atunci o medalie de bronz pe echipe la floretă. Șefa FR Scrimă spune: „Îmi vine în minte mai mult tragedia decât medalia. A fost o perioadă de groază în care am stat numai sub teroare”. Componenții delegației tricolore, prezenți la Olimpiada Internațională Media din Liban, au trăit stări de tensiune după atentatul din Beirut și în timpul manifestațiilor de stradă. După cum a spus unul dintre aceștia, „stările au fost similare cu cele de la Revoluție sau de la mineriade”.