Sport, istorie și politică. Cum se câștigau Jocurile Olimpice înainte să se inventeze meldoniumul

Jurnaliștii de la publicația Time au realizat o scurtă trecere în revistă a unor aspecte inedite în ceea ce privește începuturile Jocurilor Olimpice. Arheologi și istorici au vorbit despre cele mai suprinzătoare întâmplări care au marcat primele ediții ale Jocurilor, care s-au desfășurat în Grecia, la Olimpia, la fiecare patru ani, între 776 î.Hr. și 393.

De ce au fost organizate Jocurile Olimpice?

În timp ce pasionații s-ar putea să idolatrizeze anumite vedete ale sportului care participă la Rio, în trecut, partea religioasă juca un rol cheie în desfășurarea Jocurilor. Competițiile se desfășurau în interiorul unui sanctuar construit în cinstea lui Zeus, în Olimpia, și erau considerate o parte a unui festival religios ținut în cinstea zeului suprem.

„Oamenii concurau pentru a mulțumi unui zeu, unei zeițe sau unui erou”, a explicat David Gilman Romano, profesor specializat în arheologie grecească, care predă la Universitatea din Arizona.

De ce a fost întreruptă desfășurarea Jocurilor în anul 393?

Conflictul de natură religioasă a condus la suspendarea Jocurilor în anul 393, atunci când Imperiul Roman a preluat controlul asupra regiunii. Împăratul roman Theodosius a considerat că aceste manifestări sportive erau păgâne.

Care au fost primele sporturi practicate?

La ediția din 2016 atleții vor concura la 42 de sporturi diferite, dar Jocurile Olimpice au început în 776 î.Hr. cu un singur sport, o cursă de alergare pe o lungime a stadionului. Apoi, a existat o cursă în care alergau două lungimi de stadion. O cursă pe o distanță mai lungă a fost introdusă mai târziu. Se spune că aruncarea suliței, a discului și săritura în lungime erau, la început, acompaniate de muzică de flaut. Au fost organizate apoi competiții din zona echitației, cum ar fi cursele de calești, dar și competiții de wrestling și box. Exista și un sport hibrid, compus din wrestling și box, care purta numele de pankration, în care strangularea adversarului era considerată o tactică permisă.

Datele pe care le dețin arheologii arată că atleții își dădeau cu ulei de măsline pe corp. Se pare că această practică era folositoare în cazul competițiilor de wrestling și pankration, pentru că era mult mai greu ca cineva să te poată prinde de vreme ce erai uns cu ulei. Există și teoria conform căreia aceștia foloseau uleiul de măsline pentru a-și proteja pielea de nisipul fierbinte prin care se rostogoleau la anumite sporturi.

Ce primeau sportivii câștigători?

Câștigătorii competițiilor primeau coronițe din ramuri de măslin și premii în bani din partea conducerii localităților din care proveneau. Astfel, se explică și numele de „atlet”, care în greaca veche însemna „un om care concurează pentru un premiu”.

O distincție importantă între Jocurile Olimpice în varianta lor actuală și primele ediții este semnalată de profesorul Andrew Stewart, specialist în arta mediteraneană antică și arheologie la Universitatea California-Berkeley. El arată că grecii din antichitate nu țineau cont de recorduri cum ar fi cel mai rapid timp la cursele de alergare.

Atleții memorabili ai primelor ediții

Toți cei amintiți sunt bărbați. Leonidas din Rodos este figura centrală a primelor ediții ale Jocurilor. El a câștigat nici mai mult nici mai puțin de 12 coronițe din ramuri de măslin la proba de alergare. Pe site-ul oficial al Jocurilor Olimpice Milon din Croton apare ca cel mai titrat sportiv al primelor competiții de wrestling, cu șase victorii. Astylos este un alt alergător care a câștigat atât alergarea simplă cât și proba dublă la trei Olimpiade. În cinstea primei sale curse câștigate, locuitorii din Croton au ridicat o statuie. Aceasta a fost dărâmată în momentul în care Astylos a decis să concureze pentru orașul Syracuse.

…Poate că cel mai cunoscut câștigător din Antichitate nici măcar nu era atlet

După ce Roma a cucerit Grecia, Împăratul Nero a făcut o obsesie pentru câștigarea unui titlu olimpic. El a plătit pe toată lumea, astfel încât să nu fie nevoit să concureze împotriva nimănui și a câștigat șase coronițe din ramuri de măslin la cursele de trăsuri cu patru cai din anul 67.

Care era situația femeilor la Jocurile Olimpice?

Femeile căsătorite nu aveau voie să se uite la Jocuri. Legenda spune că dacă o femeie măritată încerca să intre în arenă, ea era aruncată de pe muntele Typaeon. A existat, de asemenea, o Olimpiadă pentru fetele nemăritate, ținută în aceeași arenă. Un comitet format din 16 femei a organizat această ediție în cinstea zeiței Hera și fetele au concurat pe trei categorii de vârstă.

Ce li se oferea fanilor în Antichitate?

„Era ca un concert rock prost planificat, un fel de Woodstock al Antichității. Era un singur hotel, nu erau instalații sanitare, oamenii dormeau în corturi sau sub cerul liber”, a explicat profesorul Tony Perrottet.

Arena în care se desfășurau competițiile putea găzdui 45.000 de spectatori, însă nu existau scaune.

Se pare că tot felul de boli se răspândeau în timpul Jocurilor. Exista chiar și un altar unde oamenii se rugau și aduceau jertfe pentru ca Zeus să îi protejeze de insecte, în special de gândaci, care erau extrem de supărători.

Nuditatea

Se pare că zvonurile sunt adevărate, de vreme ce arheologii susțin că sportivii concurau complet dezbrăcați la cursele din arenă.

De ce? Cea mai comună explicație este aceea că totul a pornit din momentul în care Orsippos din Megara și-a pierdut pantalonii în timpul unei curse în secolul al VII-lea î.Hr. Această practică s-a răspândit apoi cu rapiditate în societatea grecească.

Chiar cuvântul „gimnastică”, provine dintr-un termenul grecesc „gymnos”, echivalentul pentru „dezbrăcat”.