Actorul Geo Costiniu va fi înmormântat, sâmbătă, la cimitirul Bellu

Actorul Geo Costiniu, care a încetat din viață în noaptea de luni spre marți, la vârsta de 63 de ani, va fi înmormântat sâmbătă, la cimitirul Bellu din București, au declarat, vineri, pentru MEDIAFAX reprezentanții Teatrului Odeon.

De asemenea, cei care vor să îi aducă un ultim omagiu actorului o pot face sâmbătă, între orele 9.00 și 12.00, când sicriul cu trupul neînsuflețit al acestuia va fi depus la Teatrul Odeon din Capitală.

Geo Costiniu a început să joace în producții de televiziune încă de la vârsta de 8 ani, fiind considerat un actor foarte talentat, iar la 14-15 ani juca în spectacole la Casa Studenților din București. În anul IV de facultate, a debutat pe scena Teatrului Bulandra din Capitală, sub îndrumarea regizorului Liviu Ciulei. După absolvirea facultății, unde i-a avut ca profesori pe Dem Rădulescu și Octavian Cotescu, a fost repartizat la Teatrul Național din Iași, unde a jucat între anii 1973 – 1974.

CONTROVERSĂ Sebastian Ghiță, dezvăluiri despre un presupus sistem anti-drone returnat de România Germaniei după ce l-ar fi primit gratuit: Unii de la Ministerul Aparării au diverse alte aranjamente

18:25

FLASH NEWS Cum își pot recupera proprietarii apartamentelor afectate de incidentul cu drona din Galați daunele. Explicațiile reprezentanților UNSAR

18:21

Din 1974, a fost actor la Teatrul Giulești (actualul Odeon) din București, pe scena căruia a interpretat numeroase roluri, în piese celebre, ca „Pălăria Florentină”, „Omul care a văzut moartea”, „Patima roșie”, „Marchizul de Sade”.

A debutat în filme în anul 1972, în pelicula „Parașutiștii”, de Dinu Cocea. În 1978, joacă în filmul lui Timotei Ursu „Septembrie”, o poveste de dragoste care l-a făcut celebru în rândul spectatorilor.

Printre filmele în care a jucat se numără „Aștept provincia” (1995), „Neînvinsă-i dragostea” (1993), „Patul conjugal” (1993), „Capul de rățoi” (1992), „Întâmplări cu Alexandra” (1989), „De ce are vulpea coadă?” (1988), „Niște băieți grozavi” (1987), „Un oaspete la cină” (1987), „Ora zero” (1979).