Amintiri prețioase din copilăria lui Răzvan Lucescu în emisiunea „Înapoi în viitor cu Andreea Perminova”: ”În copilărie căutam aprecierea tatălui meu pentru că era plecat mult timp”

Răzvan Lucescu, fiul lui Mircea Lucescu și unul dintre cei mai apreciați antrenori români ai momentului, a fost invitatul emisiunii „Înapoi în viitor cu Andreea Perminova”.

Răzvan Lucescu a vorbit printre altele despre primii ani din viață. Spune că a avut parte de o copilărie frumoasă, în sânul unei familii unite, chiar dacă tatăl său (n.r. Mircea Lucescu) era plecat mult timp în cantonamente și nu îl vedea atât de des pe cât și-ar fi dorit.

”Am avut o copilărie frumoasă datorită părinților mei care au fost mereu lângă mine, am fost o familie unită, s-au preocupat ca întotdeauna să am tot ce imi trebuie, m-au împins spre carte si asta a fost foarte bine pentru ca e important să studiezi, sa-ți dezvolți creierul, să ai ușurința în a studia lucruri, care m-au ajutat foarte mult atunci când am terminat cariera de fotbalist. […] M-au ajutat pentru că să devii antrenor înseamnă foarte mult studiu, trebuie să cauți foarte mult, să citești foarte mult, să ai plăcerea și ușurința pentru că dacă nu ai răbdare să le faci, nu ai cum să îți îmbunătățești profesia. Și am citit și foarte mult. Nu am avut șansa să am experiențe și cu antrenori din afară”, povestește Lucescu Jr.

Răzvan Lucescu: Îmi amintesc că la 2 ani mă uitam la meciurile tatălui meu

”Primele imagini pe care le am sunt din fața televizorului și încercam să-l descopăr, era un meci al echipei naționale cred, și știam că tata este acolo, mi-au spus și bunica și mama, erau și ele acolo, și am stat 90 de minute în fața televizorului, nemișcat, să-l descopăr pe el. Era o legătură foarte puternică între mine și el, între mine și mama mea. Asta e prima imagine stând în fața televizorului și încercând să-l descopăr pe el. Am trăit de la această vârstă de la 2 ani și jumătate, 3 ani, cu această atmosferă a fotbalului, din jurul unei echipe”- Răzvan Lucescu

Lucescu Jr. își mai amintește că în copilărie căuta aprecierea tatălui său pentru că era plecat foarte mult timp de acasă în cantonamentele echipei naționale sau ale echipei Dinamo.