Călătoria tânărului sirian Yilmaz spre libertate. „Când se uită la tine, traficanții văd bani, nu o ființă umană”

Povestea lui Yilmaz Pasha seamănă în aceeași măsură cu părți din Frații Grim, dar și din filmul Vrăjitoarea: frig, foame, extenuare și răni pline de sânge de la căratul bagajelor, el și prietenii lui pierduți fără nicio speranță în întuneric, într-o pădure periculoasă din care nu aveau nicio idee cum să scape.

Toate acestea nu sunt  tocmai lucrurile pe care și le imaginase Pasha atunci când a planificat călătoria din Siria spre o Europa liberă și sigură. Poticnindu-se în întuneric la un moment dat, nici Pasha și niciunul dintre prietenii lui nu a îndrăznit să aprindă focul pentru a  lumina sau să aprindă o laternă care să-i ajute să găsească drumul spre a merge mai departe.

„Am început să mergem, să mergem prin pădure”, a spus Yilmaz Pasha. „Am văzut cerbi și un bărbat îmbrăcat în niște haine ciudate și cu un ciocan în mână. Eram nervoși, era așa o junglă, era deosebit de periculos pentru noi”, a povestit bărbatul pentru CNN.

Pasha nu fusese niciodată în Europa înainte. E un activist sirian, vânat atât de regim, cât și de ISIS. Fugise în Turcia în urmă cu doi ani, după care petrecuse șase luni planificându-și călătoria spre Europa, folosind paginile de Facebook dedicate migranților sirieni.

Sursa grafic: Itinerariul lui Yilmaz Pasha

Acum el și prietenii lui s-au rătăcit într-o pădure situată la granița dintre Serbia și Ungaria. Totul părea așa de simplu când a căutat online și a văzut rutele. „Dacă aveți nevoie de ceva, puteți merge pe aceste grupuri de Facebook , unde sunt numere de telefon ale contrabandiștilor, hoteluri care sunt prietenoase cu sirienii, aplicații, povești ale oamenilor care au făcut călătoria asta”, a explicat Pasha.

Din Turcia, pe mare spre Grecia

Ca și în cazul altora, odiseea lui Yilmaz Pasha a început pe o plajă din Turcia, de unde insulele grecești  abia se vedeau din apele strălucitoare ale Mării Egee.

Cele două bărci din cauciuc negru au fost umflate pe plajă înainte ca sirienii să se îmbarce și să le care pe malul apei.

Pentru călătoria în Grecia fiecare le-a plătit traficanților câte 900 de dolari. „Când se uită la tine traficanții văd bani, nu o ființă umană”. Au pus un motor bărcii și au întrebat cine vrea să fie căpitanul. S-a oferit un prieten al lui Pasha. „Contrabandiștii ne-au zis „știți să conduceți bicicleta sau motocicleta, e la fel, e ușor”. „Când a pornit motorul”, spune sirianul, „barca a luat-o în dreapta, apoi în stânga, era înfricoșător”. 55 de oameni erau în barca lui, nu purtau veste de salvare, unii nu știau să înoate, dar se agățau cu disperare de inelele gonflabile ale ambarcațiunii. 

O oră mai târziu, au ajuns în insula grecească Lesbos, unde i-au întâmpinat niște oameni drăguți – după cum își aduce aminte Pasha, oameni care le-au dat sandvișuri, mere și apă. Apoi, refugiații au mers la poliție, unde au fost înregistrați și au obținut actele de ședere în Grecia timp de șase luni. Dar ținând cont de probleme economice ale Greciei cei mai mulți dintre migranți nu aveau de gând să stea aici, voiau să meargă în țările mai prospere din nord.

Yilmaz Pasha, sursa foto: cnn.com

Înainte să plece de acasă, Pasha și-a vândut tot ce avea, inclusiv laptopul, ca să plătească pentru călătorie. Și-a folosit banii pentru cheltuieli necesare: smochine și snickers ca să mănânce pe drum și o pereche de încălțări bune pentru călătoria  lungă. Din Lesbos, grupul a mers cu feriotul la Atena, și apoi a luat trenul spre granița cu Macedonia, alăturându-se unei mulțimi care mergea spre Europa. „Am traversat pădurea cu trenul. Am așteptat până am devenit un grup mare ca să putem porni prin întuneric. Eram vreo mie de oameni”, își amintește Pasha.

Macedonia, pe bicicletă

În Macedonia, migranții ilegali nu au voie să folosească  transportul public, dar pot folosi bicicleta, ceea ce i-a determinat pe localnici să deschidă locuri speciale de unde se pot procura bicicletele.

„Când ajungi, vezi oameni care își pun biciclete pe drum și vorbesc engleza. Te întreabă dacă ești sirian, te invită să vii și îți spune că e simplu”, mai spune Pasha.

Împreună cu prietenii lui, Pasha a cumpărat biciclete cu care să călătorească în continuare, mai târziu le-au vândut la un sfert din prețul inițial de 120 de euro.  Au dormit pe un câmp sau în niște clădiri abandonate, unde mergeau de obicei migranții.

Din Macedonia, au trecut granița pe jos în Serbia plină noapte. Pasha a folosit o hartă de pe telefonul său. „Drumul este clar, trebuie numai să urmezi linia trenului, ăla este trenul tău, să mergi pe partea dreaptă a liniei ferată. Există o linie roșie între țări, iar când ai trecut de această linie, știi că ai intrat în cealaltă țară”, explică Pasha.

Prinși în Serbia

Dar în Serbia migranții au fost prinși. Pasha a încercat să negocieze cu polițiștii să-i lase să treacă, dar a fost lovit  peste față.

„A fost umilitor. Era așa de greu în Siria, atunci mi-am adus aminte de armata siriană care făcea la fel”, își amintește el. Li s-a dat 72 de ore să părăsească Serbia. În drumul spre Belgrad, Pasha a putut să facă primul duș după o săptămână de mers și să mănânce prima masă- pizza- înainte ca un autobuz să-i ia spre granița Ungaria. Dar la fel ca alți migranți, Pasha a fost prins la granița de autoritățile maghiare.

Puțini refugiați vor să rămână în Ungaria și este clar că nu sunt bineveniți. Ungaria construiește un zid pentru ca migranții să rămână afară și pune afișe uriașe cu mesaje de genul „dacă veniți în Ungaria, nu furați joburile”.

Un oficial maghiar a declarat la CNN că aceasta nu era o campanie anti-migrație, ci un efort pentru a educa populația maghiară despre riscurille generate de migranți.

Mark Kekesi, un voluntar care lucrează cu migranții, este de altă părere. Aceste mesaje nu fac decât să crească xenofobia. El spune că oamenii țipă la migranți. „Ei le spun „maimuțelor mergeți acasă!” sau „țiganilor din deșert veniți să ne mâncați mâncarea  noastră?”.

Tratați ca animalele în Ungaria

După ce s-au pierdut în pădure timp de două zile fără să mănânce nimic, fără apă și adăpost, și fără ca harta să-i ajute vreun pic, Pasha a găsit într-un final drumul, numai că a fost prins de autoritățile maghiare din Szeged.

„Ne-au tratat ca pe animale”, a spus el. „Ne-au băgat într-un autobuz mare și ne-au dus într-o cameră imensă, unde eram cam 40 de oameni, de abia puteai să respiri”, spune Pasha. Acolo le-au luat amprentele și le-au zis că îi duc într-un alt centru. În ciuda situației în care se afla, el a sunat un traficant folosind un număr pe care-l salvase să-l folosească în caz de urgență, și așa s-a bucurat de ultima parte a călătoriei, din Austria spre Germania, într-o mașină cu aer condiționat.

O viață mai bună în Germania

După ce a traversat șapte țări în 32 de zile, Pasha a ajuns într-un final la destinație: Freyung, în sudul Germaniei. Acum tot ceea ce poate să facă este să aștepte să vadă dacă îi se va permite să rămână.

„Vreau să finalizez studiile și să-mi aduc familia”, spune el. „Mă simt dator față de părinții mei – din cauza activismului meu am pierdut casa noastră în Siria. Și vreau ca  sora mea mai mică să aibă o viață mai bună”, spune Pasha.

De-a lungul călătoriilor sale pe mare și pe uscat spre noua lui casă, Pasha a cărat cu el amintiri: un parfum primit cadou de la prietena lui, o eșarfă norocoasă și ceva ce nu-l va lăsa niciodată să uite de ce a fugit..

„Am un glonț aici”, spune el, frecându-și cotul. „Când îl ating îmi aduc aminte de Siria”, spune Pasha.

Mii de refugiați bat zilnic la porțile Europei

Drumul pe care Pasha l-a făcut este urmat zilnic de alte mii de oameni care fug din zonele de conflict căutându-și libertatea în Vestul Europei.  Riscurile sunt enorme. De la începutul anului aproape 3.000 de oameni și-au găsit sfârșitul pe mare. Joi, alți 71 de imigranți au fost găsiți sufocați într-un camion frigorific abandonat pe o autostradă din Austria.

Nu se opresc însă, disperarea îi împinge în fiecare zi să plece. Afluxul de refugiați care intră în Macedonia dinspre Grecia urmează să continue într-un ritm de aproximativ 3.000 de persoane pe zi în următoarele luni, estimează UNHCR, în timp ce europenii nu se înțeleg asupra unei „repartizări echitabile” a acestor populații pe teritoriile lor, relatează Reuters.

Aproximativ 300.000 de refugiați sau solicitanți de azil au intrat pe teritoriul Macedoniei de la începutul anului, cu destinația Europa Occidentală, fugind din fața conflictelor din Orientul Mijlociu și Africa, dar și din Asia.

Aproximativ 181.500 au ajuns în Uniunea Europeană (UE) prin Grecia, iar 108.500 prin Italia, potrivit datelor UNHCR.

Toți cei care vin dinspre Grecia urmăresc să ajungă în spațiul Schengen – prin Ungaria, după ce traversează Macedonia și apoi Serbia, o situație care accentează tensiunile din aceste țări.

Aproximativ 10.000 de refugiați, dintre care o treime sunt femei și copii, au pătruns pe teritoriul macedonean în weekend, iar autoritățile din acest stat au recunoscut că sunt depășite de aflux.

„Se prezintă în grupuuri de câte 300 sau 400 și călătoresc cu trenuri și autocare către Serbia. Preconizăm ca acest aflux pe această rută de tranzit să continue în ritm de câte 3.000 de persoane pe zi”, a declarat Melissa Fleming, o purtătoare de cuvânt a Înaltului Comisariat ONU pentru refugiați (UNHCR).

„Nu preconizăm o dminuare a acestui flux de persoane în următoarele luni, atât timp cât va fi vreme frumoasă, iar oamenii vor fi în măsură să traverseze Mediterana”, a adăugat ea.

De la începutul anului, 2.373 de imigranți au murit pe mare, cu 300 mai mulți decât în aceeași perioadă din 2014, a precizat Joel Millman, de la Organizația Internațională pentru Migrații (OIM).

Violențele din Irak și „degradarea condițiilor” de trai ale refugiaților sirieni în Turcia, Iordania și Liban îi determină pe imigranți să-și încerce norocul către Europa, a adăugat Joel Millman.

Budapesta cere ajutor suplimentar

Această situație alimentează tensiunile dintre statele membre UE. Ungaria, care a început să ridice un gard de 175 de kilometri lungime, la frontiera cu Serbia, le reproșează partenerilor săi că nu fac suficient să o ajute.

Janos Lazar, șeful de Cabinet al premierului ungur Viktor Orban, apreciază că este necesar ca UE să suplimenteze contribuția financiară către Ungaria, pentru a-i permite Budapestei să gestioneze sosirea imigranților.

Comisia Europeană (CE) a promis că va debloca opt milioane de euro, o sumă considerată de insuficientă de Janos Lazar, care apreciază că UE „distribuie fonduri pentru protecția frontierei în mod umilitor”.

„Dacă nu adoptăm măsuri semnificative, vom deveni o barcă de salvare care se scufundă sub greutatea celor care s-au urcat în ea”, a spus el. Afluxul imigranților, a apreciat el, sporește riscul unor acte teroriste, infracționale și al șomajului.

Președintele CE Jean-Claude Juncker a îndemnat luni guvernele statelor UE să evite ciondăneala și „reproșurile” și să se dedice implementării unor măsuri pe termen lung.

Ungaria este o etapă decisivă în periplul imigranților, deoarece este prima țară din spațiul Schengen, deci ultima frontieră de trecut înainte de a ajunge în țări din Europa Occidentală.

Ridicarea unui gard de către autoritățile ungurești a accelerat, se pare, fluxul celor sosesc și care se tem că, odată ridicat gardul, va deveni dificil să intre în spațiul Schengen.

„Putem supraviețui oriunde”, a declarat un inginer IT, Hassan, în vârstă de 30 de ani, orginar din Siria, după ce a intrat în Ungaria. „Nu venim în Europa doar ca să mâncăm și să dormim. Merită să batem toată Europa la picior decât să rămânem în Siria”, a subliniat el.

Comisia Europeană și-a exprimat în mod clar dezacordul față de decizia Ungariei de a ridica gardul de la frontieră, dar nicio sancțiune nu vizează Budapesta.

În egală măsură de îngrijorată, Bulgaria a anunțat că-și va consolida controalele cu trupe militare la frontiera cu Macedonia.

 

Inchide