Candidați romi, inclusiv în România, la alegerile europene din 2014

O organizație pentru apărarea romilor, Agenția europeană pentru romi (AER), a anunțat marți că va prezenta opt candidați la alegerile europene din 2014, între care și în România, cu obiectivul de a lupta împotriva discriminării și de a ameliora integrarea acestei comunități, relatează AFP.

„Vremea discriminării față de romi s-a terminat, acum vrem să ne afirmăm pe plan politic european”, a declarat în cursul unei conferințe de presă la Bruxelles Stefan Rostas, președintele AER, care va fi candidat anul viitor.

Prin acest demers, organizația neguvernamentală vrea să „lupte împotriva oricărui derapaj și a segregării rasiale, să afirme drepturile populației rome și să promoveze integrarea acesteia”.

ULTIMA ORĂ Sorin Grindeanu recunoaște înfrângerea PSD-ului în cursa pentru Capitală: „Un scor de 20% nu ne satisface”. Cum comentează scorul Ancăi Alexandrescu

00:51

BREAKING NEWS Anca Alexandrescu, revelația alegerilor, care s-a clasat pe locul 2: „Este doar începutul!” Secretele celei care a îngenuncheat PSD-ul

00:35

AER va prezenta un candidat în Franța, doi în Belgia, dar va fi prezentă și în Germania și România, țara europeană cu cel mai mare număr de romi.

O deputată de origine romă, unguroaica Livia Jaroka (PPE, conservatori), aleasă pe lista partidului conservator FIDESZ, aflat la putere la Budapesta, deține în prezent un loc în Parlamentul European.

Între 10 și 12 milioane de romi trăiesc pe continentul european, dintre care șase milioane în UE, majoritatea în Europa centrală și de sud-est.

Rostas a reacționat, de asemenea, la declarațiile ministrului francez de Interne, Manuel Valls, care a acuzat, joi, romii că nu vor să se integreze „din motive culturale sau pentru că sunt în mâinile unor rețele versate în cerșetorie și prostituție”.

„Astfel de declarații sunt inadmisibile”, a declarat el. „Romii nu sunt proxeneți”, a insistat Rostas. În opinia AER, astfel de declarații „nu fac decât să intensifice rasismul împotriva unei populații care este desemnată adeseori drept țapul ispășitor al unei politici de securitate”.