Cea mai mare extincție cunoscută: Oamenii de știință au descoperit care este cauza

Un nou studiu dezvăluie ce a dus la marea extincție din urmă cu aproximativ 252 de milioane de ani când mare parte din viața de pe Pământ a dispărut.

Dinozaurii sunt victimele unui eveniment de extincție în masă care a avut loc în urmă cu 66 de milioane de ani. Dar o extincție și mai gravă a avut loc în urmă cu 251,9 milioane de ani, relatează bigthink.com.

Numită extincția în masă a Permianului sau Marea Moarte, cele mai grave evenimente de dispariție au distrus aproximativ 90% din speciile marine ale planetei și 75% din speciile terestre. În timp ce oamenii de știință au bănuit multă vreme că a fost inițiată de erupții vulcanice pe teritoriul Siberiei de astăzi, până acum nu au putut explica cum au murit mai exact atât de multe specii.

EXCLUSIV Gorghiu și Thuma au furat startul și s-au întâlnit cu președintele Israelului înaintea altor oficiali din România. Președintele Nicușor Dan are întâlnirea mâine

16:18

ULTIMA ORĂ Propunere surpriză a unor parlamentari. Patriarhul Daniel să fie premierul desemnat de Nicușor Dan. Cum argumentează

16:14

Extincția ar fi pornit din regiunea Capcanelor Siberiene

O nouă lucrare publicată în Nature Communications prezintă cazul în care particulele de nichel care au devenit aerosolizate ca urmare a erupțiilor din regiunea Capcanelor Siberiene s-au dispersat prin aer și apă și au fost cauza catastrofei de mediu care a urmat. Lucrarea indică depozite uriașe de minereu de sulf de nichel Norilsk din bazinul Tunguska, care „ar fi putut elibera în atmosferă gaze vulcanice voluminoase bogate în nichel și aerosoli” la începutul lanțului de evenimente care a dus la exctinția în masă.

Studiul se bazează pe analiza izotopilor de nichel care provin din rocile sedimentare permiene târzii adunate din secțiunea lacului Buchanan din bazinul Sverdrup din zona înaltă arctică canadiană. Ceea ce este remarcabil în ceea ce privește probele de rocă este că au prezentat cele mai ușoare raporturi de izotop de nichel măsurate vreodată, ceea ce i-a determinat pe oamenii de știință să concluzioneze că nichelul a venit sub formă de particule aerosolizate dintr-un vulcan.

După cum se subliniază în lucrare, singurele valori comparabile ale izotopului de nichel ar fi cele din depozitele vulcanice de sulfură de nichel. Oamenii de știință scriu că dintre toate mecanismele care ar putea duce la astfel de valori, explicația „cea mai convingătoare” este că au ajuns acolo ca „aerosoli voluminoși bogați în Ni” din provincia siberiană în care se regăsesc „capcane” magmatice mari, cunoscută și drept Capcanele Siberiene.

Efectul mortal al particulelor de nichel

Când nichelul a intrat în apă, a făcut ravagii asupra ecosistemului subacvatic.

Co-autorul studiului, conferențiarul Laura Wasylenki de la Northern Arizona University, a explicat că „nichelul este un metal esențial pentru multe organisme, dar o creștere a cantității acestuia ar fi condus o creștere neobișnuită a productivității metanogenilor, microorganismelor care produc gaz metan. Creșterea metanului ar fi fost extrem de dăunătoare pentru toată viața dependentă de oxigen”.

Acest lucru ar fi afectat creaturile vii din și din apă. Profesorul consideră că datele lor oferă dovezi directe care leagă aerosolii bogați în nichel, schimbările oceanului și dispariția în masă care a urmat.

„Acum avem dovezi ale unui mecanism specific de ucidere”, a adăugat specialistul

Alte teorii despre Marea Moarte

Studiile anterioare au arătat alte efecte ale erupțiilor vulcanice siberiene care probabil au contribuit la evenimentul de extincție, inclusiv o încălzire globală a planetei, eliberarea de metale toxice și acidificarea oceanelor, care probabil a dus la moartea rapidă a multor specii. Altele au murit ca urmare a nivelului de oxigen din apă.

„Această prăbușire de tip domino a ciclurilor și proceselor interconectate de susținere a vieții a dus în cele din urmă la extincția catastrofală observată la granița Permian-Triasic”, a declarat biogeochimistul marin Hana Jurikova de la Universitatea St. Andrews din Marea Britanie, care a realizat un studiu din 2020 privind finalul extincției.