DOSARUL disidentului Ursu. Un fost ministru comunist, urmărit pentru crime împotriva umanității

Președintele Klaus Iohannis a transmis joi Ministrului Justiției cererea de urmărire penală a lui George Homoștean, fost Ministru de Interne în perioada 4 septembrie 1978 -3 octombrie 1987, pe care Parchetul General îl acuză de infracțiuni contra umanității.

George Homoștean a fost prim-secretar PCR al județului Alba și ulterior ministru de Interne și ambasador în Cehoslovacia.

Fiul disidentului Gheorghe Ursu, Andrei Ursu, l-a indicat pe Homoștean ca fiind cel care s-a aflat în spatele uciderii tatălui său. În noiembrie 2014, Andrei Ursu a reușit să obțină redeschiderea dosarului privind moartea lui Gheorghe Ursu.

FLASH NEWSGuvernul pregătește schimbări în prefecturile din mai multe județe. Doi prefecți și un subprefect vor fi eliberați din funcție

12:17

EXCLUSIVScenariul lui Răzvan Dumitrescu: Pariu că dacă iese schema din Franța cu influențarea alegerilor, se aplică și aici?

12:03

Până acum, pentru moartea lui Gherorghe Ursu său au fost condamnate trei persoane: Marian Clită, fost coleg de celulă a lui Gheorghe Ursu, Tudor Stănică, fost șef al Direcției Cercetări Penale, și Mihail Creangă, fost șef al Arestului Miliției Capitalei.

Pentru trimiterea în fața justiției lui Marian Pârvulescu, maior de Securitate care a coordonat ancheta în cazul disidentului Gheorghe Ursu, procurorul-șef al Parchetelor Militare de la acea vreme, Dan Voinea, a disjuns cauza.

Înainte însă ca Pârvulescu să fie trimis în judecată, Voinea a fost înlocuit de generalul magistrat Ion Vasilache, pe care Ursu îl acuză că „a mușamalizat dosarul”.

Parchetul Tribunalului București a dispus, printr-o rezoluție din 21 ianuarie 2013, neînceperea urmăririi penale a fostului ofițer de securitate Marin Pârvulescu. Soluția a fost contestată de fiul lui Gheorghe Ursu la Tribunalul Militar București, care în 16 octombrie 2013 a respins definitiv cererea de judecare a fostului ofițer de securitate.

Judecătorul Tribunalului Militar București a susținut, în motivarea deciziei, că Gheorghe Ursu nu a fost cu adevărat un disident politic, opoziția sa la regim fiind „nesemnificativă”. Mai mult, în motivare s-a afirmat că Ursu a fost chiar „un privilegiat” al regimului: și-a făcut concediile în străinătate, „neexistând practic țară din Europa nevizitată de acesta”, nu a fost dat afară de la serviciu, iar fiul său era stabilit în SUA. Judecătorul nu a precizat sursa acestor informații despre Ursu și nici sursa aprecierilor sale despre practicile regimului comunist.

Gheorghe Ursu a murit în arestul Miliției Capitalei, în 1985, fiind bătut sistematic de anchetatori și de colegii de arest, tocmiți de organele de anchetă. La 1 iulie 2014, el ar fi împlinit 88 de ani.

Procurorii au respins sistematic, în ultimii ani, plângerile penale ale fiului lui Ursu, motivând fie că infracțiunea nu există, fie că fapta – omor calificat sau crime împotriva umanității – s-a prescris.

Andrei Ursu a prezentat declarațiile date de colegii de celulă ai tatălui său, mărturii ale paznicilor celulei în care a fost închis Gheorghe Ursu, acte medicale de la Jilava ale acestuia, precum și declarațiile mai multor medici de la Jilava printre care și medicul care l-a operat pe Gheorghe Ursu din care rezultă