• Publicat:
  • Actualizat:
Știri

Dosarul torționarilor lui Gheorghe Ursu, retrimis la Parchetul Militar

Dosarul torționarilor lui Gheorghe Ursu, retrimis la Parchetul Militar
Magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție au decis, miercuri, retrimiterea la Parchetul Militar a rechizitoriului prin care au fost trimiși în judecată torționarii disidentului Gheorghe Ursu. Pe 1 august, procurorii militari au trimis la instanță dosarul în care patru persoane urmau să fie judecate pentru infracțiuni contra umanității și complicitate la această infracțiune. Este vorba despre maiorul de Securitate Marin Pârvulescu și colonelul de Securitate Vasile Hodiș, cei care au coordonat ancheta Securității în cazul lui gheorghe Ursu, dar și de fostul ministru de Interne George Homoștean și de fostul șef al Securității, Tudor Postelnicu. Anchetarea responsabililor din Securitate și aparatul de stat comunist pentru anchetarea și moartea lui Gheorghe Ursu a fost respinsă sistematic de justiția românească până în 2014 când, în plină campanie electorală și ca urmare a unei greve a foamei de 17 zile a fiului disidentului, Andrei Ursu, autoritățile au acceptat redeschiderea anchetei în acest caz, pentru care până acum au răspuns în fața justiției doar foști șefi din Miliție și un infractor de drept comun, Marian Clită, fost coleg de celulă cu Gheorghe Ursu.

„Admite, în parte, cererile și excepțiile formulate de inculpații Pârvulescu Marin, Hodiș Vasile, Postelnicu Tudor și Homoștean George. În baza art. 345 alin. 2 Cod de procedură penală constată neregularitatea rechizitoriului din data de 29.07.2016, emis în dosarul nr. 32/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casația și Justiție, Secția parchetelor militare, sub aspectul modului de descriere a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor patru inculpați. Dispune ca procurorul să precizeze detaliat, explicit și distinct, pentru variantele normative prevăzute de art.439 alin.1 lit. e, g și k din Codul penal, faptele ce se circumscriu în concret fiecăreia dintre variante, cu indicarea actelor materiale ce corespund elementului material al laturii obiective, vătămarea produsă și legătura de cauzalitate”, se arată în decizia dată miercuri de magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procurorii au la dispoziție cinci zile pentru a remedia rechizitoriul sau să ceara restituirea dosarului pentru continuarea cercetărilor, decizia instanței supreme nefiind definitivă.

Procurorii militari din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i-au trimis în judecată , la 1 august 2016, pe Marin Pârvulescu (maior în rezervă) și pe Vasile Hodiș (colonel în rezervă), foști ofițeri în cadrul Direcției a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securității Statului, ambii fiind acuzați de infracțiuni contra umanității. În aceeași cauză sunt judecați și George Homoșteanu, fost ministru de interne, și Postelnicu Tudor, fost șef al Departamentului Securității Statului, fiind acuzați de complicitate la infracțiuni contra umanității.

„În perioada ianuarie – noiembrie 1985, inginerul disident Ursu Gheorghe Emil a făcut obiectul urmăririi informative și judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la data de 21 septembrie 1985 și decedând la data de 17 noiembrie 1985 în Spitalul Penitenciar Jilava. Pentru a disimula adevăratul obiect al cercetării disidentului Ursu Gheorghe Emil și pentru a putea face „dovada” că nu există un dosar politic pe numele acestuia, organele de securitate au „inventat” infracțiunea de deținere și operațiuni interzise cu mijloace de plată străine. În realitate, așa cum reiese din materialul probator administrat în cauză, reprezentanții Departamentului Securității Statului erau interesați de aspecte precum: legăturile disidentului cu postul de radio „Europa Liberă”, relațiile și discuțiile cu lumea literară și artistică din țară și din diaspora, impresiile consemnate în jurnalul personal despre politica statului și despre conducătorii partidului și statului comunist”, a declarat procurorul militar Marian Lazăr.

Potrivit procurorilor militari, Marian Pârvulescu și Vasile Hodiș, în calitate de ofițeri în cadrul Direcției a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securității Statului, „au exercitat acțiuni represive și sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziții, audieri sistematice, acte de violență fizică și psihică) asupra victimei inginerul disident Ursu Gheorghe Emil, acțiuni care au avut ca urmare producerea de suferințe fizice sau psihice grave și au fost de natură să-i aducă o atingere gravă a drepturilor și libertăților fundamentale, în principal a dreptului la viață”.

În ceea ce îi privește pe George Homoștean și Postelnicu Tudor, „în cursul lunilor octombrie și noiembrie 1985, au transmis către Ambasadele României de la Paris și Washington documente oficiale prin care au disimulat caracterul represiv și politic al acțiunilor întreprinse de inculpații maior (rez.) Pârvulescu Marin și col. (rez.) Hodiș Vasile împotriva lui Ursu Gheorghe Emil, în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi informative și judiciare pentru opinii considerate ostile regimului comunist”, a mai spus Marian Lazăr.

Anchetatorii spun că la solicitarea comunității internaționale și a unor oameni politici din SUA de a primi informații referitoare la situația disidentului român, cei doi demnitari „au ascuns caracterul represiv al acțiunilor îndreptate împotriva lui Ursu Gheorghe Emil. (…) Totodată, în exercitarea abuzivă a funcțiilor deținute, cei doi foști demnitari au întreprins demersuri dolosive în scopul ascunderii cauzelor reale ale cercetării disidentului Ursu Gheorghe Emil și, ulterior, ale cauzelor decesului acestuia”.

Istoria unui dosar refuzat sistematic de justiția din România
 
Urmașii lui Gheorghe Ursu și în special fiul acestuia, Andrei Ursu, au făcut demersuri încă din 1990 pentru stabilirea adevărului în justiție, în cazul morții disidentului. Încercările lor au rămas de cele mai multe ori fără succes, singurii judecați pentru această crimă fiind un fost deținut care împărțise celula cu Gheorghe Ursu și care îl bătuse, Marian Clită. El a fost condamnat pentru uciderea lui Ursu în arestul Miliției, iar foștii șefi ai Miliției Capitalei, Tudor Stănică și Mihail Creangă, au fost și ei condamnați pentru omor. Cei doi au executat fracțiuni infime din pedepsele lor, din cauza vârstei și a bolilor. Acuzațiile privind responsabilitatea Securității și a șefilor ei în acest caz nu au fost niciodată cercetate temeinic într-o anchetă, până de curând, diverși procurori sau judecători, militari sau civili, respingând mereu anchetarea acestora.
 
Procurorii militari au decis să deschidă ancheta împotriva ofițerilor de Securitate responsabili de anchetarea disidentului Gheorghe Ursu, după ce justiția militară a blocat sistematic anchetarea maiorului Marin Pârvulescu. Decizia a fost luată în plină campanie electorală, în octombrie 2014, după ce Andrei Ursu a făcut 17 zile greva foamei. În ultimul an, mai mulți foști angajați ai Miliției și Securității au vorbit ca martori cu procurorii, descriind ce s-a întâmplat în arest cu Ursu. Procurorii militari l-au audiat pe fostul șef al Securității, generalul Iulian Vlad, iar ancheta a scos de asemenea la iveală faptul că dosarul de Securitate al lui Gheorghe Ursu a fost falsificat grosolan, după 1990, conform CNSAS.
 
Decizia finală a judecătorului militar Gabriel Gunescu a conținut o motivare incredibilă a verdictului prin care Marin Pârvulescu scăpa de cercetarea faptelor sale: magistratul a susținut că Gheorghe Ursu nu a fost cu adevărat un disident politic, că opoziția sa la regim a fost „nesemnificativă”, ba chiar că a fost „un privilegiat” al regimului comunist, făcându-și concediile în străinătate.
 
„Mi se pare că s-a făcut o anchetă foarte solidă, detaliată, s-au luat foarte multe declarații. Este o nouă abordare, asta am auzit de multe ori la Parchetul Militar: avem o nouă abordare. Au dat declarații și ofițeri superiori, inclusiv fostul șef al Securității, Iulian Vlad. Din toate aceste declarații se conturează că Pîrvulescu a fost clar torționarul care l-a torturat pe tatăl meu în toată perioada de detenție, dar că probabil ordinul a venit mai de sus”, spunea Andrei Ursu, fiul disidentului, în noiembrie 2015, la 30 de ani de la moartea tatălui său.
 
Cum a fost falsificat dosarul lui Gheorghe Ursu după 1990. Germina Nagâț, CNSAS: „Arăta halucinant”
 
În noua anchetă a procurorilor militari, aceștia au solicitat în ianuarie 2015 și ajutorul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), pentru a investiga dosarul de urmărire informativă a lui Gheorghe Ursu, de la Securitate. Oficialii au constatat însă că acesta fusese falsificat, cel mai probabil după 1990, și că ce se afla pe microfilmul dosarului de la SRI nu avea nicio legătură cu dosarul original, pe hârtie care oricum arăta fabricat. Procurorii au fost astfel nevoiți să lucreze cu un fals, susține Germina Nagâț, șefa Departamentului de Investigații de la CNSAS.
 
„Am primit de la Parchetul Militar în foarte scurt timp 7 volume care arătau halucinant, dacă ne referim la un dosar de urmărire informativă. Nu avea legătură cu nimic din ce văzusem până atunci. Era neverosimil. Am văzut DUI descompletate, în care se simțea lipsa unor părți, dar nu mai văzusem un dosar care pretinde că este făcut de Securitate și care nu are aproape nicio legătură cu dosarul original, mai puțin în volumul I. Am făcut operațiuni standard de citire foarte atentă, de punere cap la cap a unor informații. La sfârșit am cerut și microfilmul de la SRI, l-am primit cu maximă promptitudine, în două zile, în februarie 2015. Atunci am făcut o operațiune banală – confruntarea microfilmului cu originalul. Nu am mai văzut până atunci un dosar de urmărire în care 5 volume să fie fotocopii din orice. Adică erau fotocopii bizare, care nu semănau cu originalul care se păstrase în volumul 1. S-a văzut clar că avem cel puțin un volum de tehnică operativă lipsă – volumul 2. Întreaga copertă a dosarului prezintă diferențe semnificative între microfilm și original”, a povestit Germina Nagâț. Specialista de la CNSAS este de părere că falsul a avut loc după 1990 și speră că procurorii se vor autosesiza și vor investiga și această falsificare petrecută la SRI.
 
În 2000, SRI dădea un comunicat prin care se apăra și respingea acuzațiile de falsificare a dosarului de urmărire informativă a lui Gheorghe Ursu, încă de pe atunci ieșind la iveală că în dosar fuseseră inserate materiale de presă și documente de după 1990, până în 1994. SRI motiva că aceste documente fuseseră adăugate la dosar pentru că SRI a considerat că ar putea fi de folos procurorilor care anchetau cazul. Confruntarea cu microfilmul SRI s-a făcut în 2015, la CNSAS, care a constatat același lucru: așa-zisul original nu are nicio legătură cu microfilmul, care oricum conține multe documente fotocopiate fără legătură cu cazul Ursu, conform Germinei Nagâț.
 
 
Inchide