GÂNDURI BUNE. Cristi Puiu, invitatul Cristinei Stănciulescu: „I-am întrebat pe actori dacă pot veni pentru 20.000 de euro, jumătate din cât ar fi primit în Franța”

Cristi Puiu este invitatul Cristinei Stănciulescu la GÂNDURI BUNE. În a patra parte a interviului exclusiv (publicat în premieră pe canalul YouTube al GÂNDUL), regizorul vorbește despre producția „Malmkrog” și provocarea de a găsi actorii potriviți pentru rolurile solicitante din film.

Cristina Stănciulescu: De ce în franceză „Malmkrog”? De ce cu actori străini?

Cristi Puiu: E o lungă poveste. În primul rând ajunsesem în punctul în care nu am mai vrut să-l fac, nu mai aveam bani pentru a completa bugetul. Acesta ar fi un aspect. Al doilea: nu am găsit un conac în Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Moldova, adică partea aia de Românie pe care eu o integrez foarte ușor. Nu am vrut să filmez „Malmkrog” în Ardeal”.

INEDIT Un cartier întreg din Bilbao s-a mobilizat pentru salvarea afacerii cu flori a românilor Nina și Ion. Gestul impresionant a fost preluat de toată presa iberică

05:45

TURISM Vacanță în Thassos. De ce aleg românii „Insula de smarald” pentru concediile de vară. Cu cât au crescut prețurile față de anul trecut

05:30

Pentru că ar fi trebuit să mă întorc la scenariu și să fac modificări substanțiale, nu aș fi vrut să fac asta. Primul de fapt este un motiv care ține de rezonanță. Intru în rezonanță cu spiritul muntenesc, oltenesc, dobrogean, bănățean din motive care țin de drumurile pe care le-am apucat eu în viața asta. Transilvania mi-a fost străină. Și când trec munții trec în străinătate. Nu la Brașov. Mergeam în excursii, nu în multe, pentru că era săraca familia mea. Deși nu cred că am depășit Sinaia.

„Am văzut locul și am zis că ăsta este”

Cristina Stănciulescu: Deci ai găsit acest conac, în Transilvania.

Cristi Puiu: Fratele meu mi-a zis. I-am zis că nu mă interesează Ardealul, mi-a dat niște poze. Am vrut să filmez în Franța, am văzut acolo 12 castele superbe.

Găsisem unul lângă Lyon, care mi-a plăcut, am vorbit și cu baronesa. Nu am ajuns să discutăm de bani. Mi-ar plăcea să scriu un film care să se petreacă acolo.

M-am dus în Ardeal, am văzut locul și am zis „Ăsta e”. Povestea cu actorii e mai simplă și mai complicată. Dacă l-aș fi făcut cu actori români, ar fi fost mai complicat. Chiar și atunci aș fi folosit actori străini, pentru că e mai ușor să înveți un actor străin, un francez să spună trei vorbe în românește decât un român să spună un milion de vorbe în franceză. Povestea era situată în pătura de sus a societății românești, oamenii ăia foarte bogați vorbeau franceza de când se nășteau, era prima limbă în epoca aia. Româna o vorbeau cu servitorii și probabil cu accent franțuzesc. Nu e un reproș. E un regret. Ar fi fost ori asta ori să elimin orice fel de participare a unui personaj venit din Europa Occidentală, cum era inițial în scenariu. Aveam și un general rus care vorbea franceză.

Când am recurs la ei eram pe punctul de a renunța la film și am zis să facem încă o încercare, am găsit acest conac în Ardeal, dar am zis că nu avem bani, dar l-am sunat pe actori și i-am întrebat dacă pot veni în Ardeal pentru o sumă forfetară, așa de 20.000 de euro pentru 60 de zile, să fie supuși unor torturi și au acceptat. Pentru ei era cam jumătate din ce ar fi primit în Franța pentru un asemenea proiect.

„Textul este foarte solicitant în MALMKROG”

Cristina Stănciulescu: Cum adică să fie supuși unor torturi?

Cristi Puiu: Textul e foarte solicitant și decizia mea a fost că , dacă vin în Ardeal, dacă acceptă, de abia atunci la Sighișoara, după câteva lecturi, le vom distribui rolurile, vreau să îi văd. Doar cu Istvan nu s-a întâmplat așa, el urma să fie majordomul de la început. În Ardeal trebuie reconfigurat pe modelul acestei lumi imaginare, despre cum a fost Imperiul Austro-Ungar la 1900.

Majordomul trebuia să fie maghiar, chiar dacă grăjdarul ar fi fost din Ardeal. Cum facem? Care e prima limbă în Ardeal? Germana. Lucrurile s-au dus în altă direcție și am luat decizia ca toată povestea asta să fie spusă exact așa cum înțeleg eu că se întâmplă cu istoria: restituirile sunt strict subiective.

Evenimentele povestite nu se vor suprapune niciodată peste evenimentele trăite, prin urmare povestea spusă este fabricată din fragmente disparate, apar dezacorduri, situații susceptibile de a declanșa în spectator o serie de întrebări privitoare la racordarea la momentul istoric sau la timpul narațiunii, ficțiunii. Un soi de derapaj.

„Istoria este recuperată de politic…”

Apare la un moment bradul de Crăciun, apoi nu mai este…Afară e verde, apoi nu mai e…Toate astea sunt legate de relația pe care am ajuns să o am eu cu propria mea istorie. Am crezut despre viața mea o mulșime de lucruri. Lucrurile pe care eu le gândeam în mare parte erau produse de dorințele mele, propria mea minte. De o ficțiune, ca să spun lucrurilor pe nume. Așa facem toți. Asta nu e o problemă. Devine o problemă când omorâm oameni în baza acestor convingeri.

Istoria este recuperată de politic. Istoricii se așează în genunchi și pupă poala noului înscăunat, ei, care sunt și care ar trebui să fie gardienii memoriei, ei sunt primii dispuși, cronicarii, să rescrie istoria pentru a face pe plac celui care s-a instalat în fruntea bucatelor.

Urmăriți interviul integral pe canalul nostru de Youtube!

GÂNDURI BUNE. Cristi Puiu, invitatul Cristinei Stănciulescu la „Gânduri Bune” – A treia parte