GENERAȚIA MOLDOVENILOR CARE NU VOR SĂ-I LASE ȚARA LUI PUTIN. Din Londra, studenta Paula Erizanu trimite către casă următoarea SCRISOARE

Deși este extrem de tânără, studenta nu își face iluzii: știe că un partid poate să dezamăgească la fel ca și rivalul său politic. „Duminică nu voi alege partide. Duminică voi alege opțiuni”, scrie ea, adăugând că unele dintre acestea pot fi mai aproape de vise și mai departe de coșmar. Cetățenii Republicii Moldova sunt chemați duminică, 30 noiembrie, la urne pentru a-și alege reprezentanții în Parlament.

CITIȚI SCRISOAREA INTEGRALĂ A PAULEI ERIZANU

„Sunt la vârsta la care trebuie să fac primele compromisuri. Pentru că lumea încă nu e așa cum vreau eu să fie, cum mi-am imaginat-o în aprilie 2009, cum o văd în alte țări în anumite momente sau cum am învățat că e. Dar lumea nu trebuie să fie nici ca în coșmarurile mele, nici plină de răni, morți și durere în război, nici în permanentă stagnare și nici înglodată în noroi sau în corupție. Poate fi ceva între. Poate fi mai aproape de vise și mai departe de coșmar.

DIPLOMAȚIE România semnează un nou protocol cu Ucraina. Oana Țoiu dezvăluie ce înțelegere s-a făcut între București și Kiev

09:39

FLASH NEWS Hackerii ruși au lansat un atac cibernetic asupra celor mai importante instituții guvernamentale din Marea Britanie

09:19

Duminică nu voi alege partide. Duminică voi alege opțiuni. Voi alege între calea țărilor ale căror guverne încearcă să mențină pacea și cea a țărilor ale căror guverne pornesc războaie. Între țări care încearcă să le creeze cetățenilor condiții pentru a-și putea realiza potențialul și a se bucura și între țări ale căror guverne își fură și își bat propriii cetățeni în comisariate de poliție. Între țări în care în care se discută și se dezbate rațional pentru ca orice cetățean să poată înțelege adevărul și să poată lupta pentru el și între țări în care minciuna e politică de stat și singura voce care poate fi auzită. Da, știu prea bine că viața din Uniunea Europeană nu e roz. Dar e mult mai sigură, pașnică, confortabilă și mai plină de bucurii decât viața din Rusia lui Putin.

Partidele alianței m-au dezamăgit la fel de mult cum ne-au dezamăgit pe toți. M-au dezamăgit atât de mult, încât aproape că nu mai cred în politică. Dar din păcate știu că politica poate fi și mai distructivă. Politica poate naște război, poate să mă impună să repet că 1+1 e 3 până cred asta, poate fura și mai mult (și nu din banii europeni care au venit până acum în țară, ci din puținul care se face pe loc).

Sunt la vârsta la care trebuie să fac unele compromisuri. Asta nu înseamnă că eu renunț să cred că Moldova poate fi, în viitor, o țară în care legea să fie corectă și respectată și în care să îmi facă plăcere să trăiesc și să revin, pentru familie, prieteni, proiecte temporare sau permanente. Gândindu-mă la propriile valori și la cariera pe care să o aleg după facultate, m-am speriat că dacă amestec apă cu vodcă, apa nu mai e. Dar m-am liniștit că dincolo de lichide se poate judeca și în metafore solide. Nu trebuie să îmi compromit în totalitate visele, pentru că altfel, „când hoitul ăsta” nu-mi va mai folosi „la nimic” voi zice ca Don Quijote-le Adei Milea – „unde naiba am fost când timpul trecea, unde naiba am fost când trecea viața mea?”

Ca să nu-mi compromit visele mari și mici însă, trebuie să cedez uneori. Doar uneori. Duminică e primul compromis necesar”.