HARTA libertății de exprimare. Câți ziariști au murit în ultimii 10 ani în zone de conflict

Publicat: 10/01/2015, 23:07

Raportul anual întocmit de Reporters Without Borders (RWB / Reporteri Fără Frontiere) arată că în 2014, 66 de jurnaliști și-au pierdut viața, 119 au fost răpiți, iar alți 178 au fost încarcerați. Două treimi dintre decesele înregistrate s-au petrecut în zone de război, inclusiv în Siria, țară aflată pe primul loc în topul celor mai periculoase pentru angajații din presă, Palestina – în special în Fâșia Gaza -, estul Ucrainei, Irak și Libia.

În total, 15 jurnaliști au murit anul trecut în Siria, 7 în Palestina, 6 în Ucraina, 4 în Irak, 4 în Libia, iar alți 30 în diverse țări de pe glob.

Chiar dacă numărul victimelor a fost mai mic anul trecut decât în 2013, când 71 de jurnaliști și-au pierdut viața, reprezentanții RWB atrag atenția asupra modului în care unii dintre aceștia au fost executați.

FOTO: Reporters Without Borders

Crimele devin din ce în ce mai barbare, iar numărul răpirilor crește rapid. (…) Decapitarea jurnaliștilor americani și a celor irakieni în 2014 a demonstrat cu câtă violență se poate acționa împotriva martorilor nedoriți. Rareori moartea reporterilor a fost comisă cu un sentiment atât de barbar al propagandei”, avertizează totodată documentul citat.

Statul Islamic, vinovat pentru un an sângeros

Totodată, raportul anual întocmit de Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor (CPJ) a arătat că asasinatele comise asupra jurnaliștilor străini de gruparea Statul Islamic (SI) au făcut din 2014 unul dintre cei mai sângeroși ani din istorie. Printre victime s-au aflat și jurnaliștii americani James Foley și Steven Sotloff. Decapitarea lor, filmată și difuzată pe internet de gruparea jihadistă a îngrozit lumea întreagă:

James Foley, reporter GlobalPost și AFP – Răpit în noiembrie 2012 în nordul Siriei, a relatat despre revolta împotriva regimului lui Bashar al-Assad pentru grupul american GlobalPost, Agencția France-Presse (AFP) și alte instituții de presă. El a fost primul ostatic occidental decapitat de SI, gruparea jihadistă publicând și pe internet filmul morții lui Foley. La două săptămâni distanță, colegul lui, Steven Sotloff, a fost ucis în același mod.

Raas Azaoui, cameraman Sama Salah Aldeen TV – A fost decapitat public, în octombrie, după ce a refuzat să coopereze cu Statul Islamic (SI). Bărbatul avea 36 de ani și a fost executat împreună cu fratele lui și alte două persoane în Samara, oraș controlat de SI – Irak, la o lună după ce fusese răpit.

853 de jurnaliști au fost arestați anul trecut. Din cei 178 încă închiși, 29 sunt încarcerați în închisorile din China, 28 în Eritreea, 19 în Iran, 16 în Egipt, 13 în Siria, iar alți 73 în diverse alte țări.

Cât privește răpirea celor 119 jurnaliști în anul 2014, cele mai multe cazuri s-au înregistrat în Ucraina: 33. De asemenea, în Libia, 29 de jurnaliști au fost răpiți, 27 în Siria, iar alți 20 în Irak.

FOTO: Reporters Without Borders

1846 de jurnaliști au primit amenințări sau au fost atacați anul trecut, mai arată raportul RWB. Autorii acestor acte au urmărit „să împiedice transmiterea informației din surse independente și descurajarea atenției din exterior. Intimidările sunt atât de diverse încât numărul jurnaliștilor care și-au părăsit țara s-a dublat, în raport cu 2013″, subliniază RWB.

Așadar, în căutarea libertății, mulți dintre jurnaliști au ales să-și părăsească țările. 139 dintre angajații mass media au plecat în exil în 2014, cei mai mulți – 43 – fiind liberieni.

FOTO: Reporters Without Borders

Pe de altă parte, Ucraina deține „recordul” agresiunilor la adresa jurnaliștilor (215), în special „violențe ale polițiștilor vizând jurnaliștii care au relatat evenimentele din Piața Independenței din Kiev în ianuarie și februarie”, mai precizează sursa citată. Următoarele locuri sunt deținute de Venezuela (cu 134 de agresiuni la adresa jurnaliștilor), Turcia (117), Libia (97) și China (84), țară în care, potrivit RWB, Partidul Comunist „folosește polițiști în civil pentru a-i împiedica pe jurnaliști să relateze de la manifestații, iar violențele verbale și fizice au fost preluate și în Honk Kong”.

2005: Marie Jeanne Ion, Sorin Mișcoci și Ovidiu Ohanesian, răpiți la Bagdad

Din fericire, jurnaliștii români nu se regăsesc în statisticile sumbre ale RWB. Un caz s-a petrecut totuși în anul 2005, când Marie Jeanne Ion, Sorin Mișcoci și Ovidiu Ohanesian au fost răpiți la Bagdad, unde se aflau pentru a lua un inteviu premierului Irakului din acea perioadă.

Împreună cu cei trei a fost răpit și Mohamad Munaf, cetățean american de origine irakiană care se oferise să le fie ghid în capitala irakiană.

Totul a început cu un SMS trimis de Marie-Jeann pe un telefon mobil, în redacția unui post de televiziune: „M-au răpit, nu e glumă. AJUTOR!!!”. La Palatul Cotroceni s-a convocat o celulă de criză. A doua zi, omul de afaceri sirian Omar Hayssam anunța că ar fi fost contactat de răpitori pentru o cerere de răscumparare de câte un milion de dolari pentru fiecare ostatic.

Încă o zi mai târziu, postul de televiziune Al Jazeera, din Qatar, difuza primele imagini cu jurnaliștii alături de ghidul lor. În înregistrare, Marie-Jeanne spunea că răpitorii nu au cerut bani pentru eliberarea lor. Ulterior s-a dovedit că Hayssam sponsorizase deplasarea jurnaliștilor în Irak și că era implicat în răpirea acestora, alături de Mohamad Munaf.

FOTO: Mediafax

Criza ostaticilor din Irak s-a încheiat pe 22 mai 2005, când cei patru au fost preluați de autoritățile române. Ulterior, Mohamad Munaf a rămas în custodia autorităților americane. Pe 23 mai, după 55 de zile în captivitate, jurnaliștii români au fost aduși în țară.

În 5 aprilie 2005, Omar Hayssam a fost reținut și, deși Președinția anunța atunci că este acuzat de implicare în răpirea jurnaliștilor Marie Jeanne Ion, Sorin Mișcoci și Ovidiu Ohanesian, la Bagdad, el a fost arestat preventiv pentru infracțiuni economice, într-un alt dosar, potrivit Mediafax.

La aproape un an și o lună de la plasarea lui în arest, instanța a acceptat să îl elibereze, din motive medicale, la propunerea procurorului Ciprian Nastasiu, cel care ceruse și arestarea sirianului. Eliberarea a fost cerută pe motiv că starea de sănătate a lui Hayssam s-a degradat, după operația pentru cancer la colon. Hayssam a fost operat în 17 ianuarie 2006, la Spitalul Penitenciar Rahova.

În iunie 2006, Hayssam a fugit din România la bordul unei nave. Fuga acestuia a determinat revocarea din funcții a șefilor SRI, SIE și DGIPI, Radu Timofte, Gheorghe Fulga și Virgil Ardelean, dar și a procurorului general al României Ilie Botoș. Omar Hayssam a fost dat în urmărire generală la nivel național și internațional, în baza unui mandat de arestare preventivă emis în lipsă de către Curtea de Apel București, în iulie 2006.

În prezent, Hayssam este încarcerat în Penitenciarul Mărgineni, din județul Dâmbovița, fiind condamnat definitiv, în trei dosare, la 20 de ani, 16 ani și, respectiv, trei ani, pentru răpirea celor trei jurnaliști, înșelăciune în cazul „Volvo” și fraude în cauza „Foresta Nehoiu”.

Freedom House: Presa este doar parțial liberă în România

Dincolo de riscurile la care sunt expuși jurnaliștii, un subiect controversat îl reprezintă și libertatea acestora în exercitarea meseriei. Un raport întocmit în anul 2014 de Freedom House arăta că presa este doar „parțial liberă” în România și în alte 67 de țări, printre care Republica Moldova, Grecia, Croația, Bulgaria, Serbia, Ungaria și Italia.

Documentul, care analiza situația libertății presei în 197 de țări și teritorii din lume, în 2013, sublinia că numai 63 de țări au o presă liberă (32%), pe primele locuri situându-se Suedia, Norvegia și Olanda.

Între țările care au o presă liberă se numără și Finlanda și Belgia (ambele situându-se pe poziția a 4-a la nivel internațional), Germania (locul 18), Canada (locul 26), Republica Cehă (locul 27), SUA (locul 30), Franța (33), Marea Britanie (36), Spania (52) și Israel (62). În același timp, 68 de țări (35%) au fost considerate ca având o presă parțial liberă, România fiind inclusă între acestea și ocupând locul 84 la nivel global, aceeași poziție cu Republica Dominicană și Botswana, și locul 36 la nivel european.

Presa din România a cunoscut însă o evoluție în ultimii ani. Astfel, dacă în anul 2007 se afla pe locul 94 la nivel global în clasamentul țărilor cu presa parțial liberă, în 2009 a ocupat poziția 88, în 2011 a urcat până pe locul 86 și ajungând în prezent pe locul 84.

FOTO: Reporters Without Borders

În rândul țărilor în care presa a fost parțial liberă se numărau și Italia (locul 64), Ungaria (locul 71), Serbia (locul 74), Bulgaria (locul 78), Croația (locul 83), Grecia (92), Bosnia și Herțegovina (103) și Republica Moldova (112).

La nivel global, 66 de țări (33%) nu au o presă liberă, ultimele poziții fiind ocupate, în ordine, de Coreea de Nord (197), Turkmenistan (195) și Uzbekistan (195). Printre țările care nu au o presă liberă sunt menționate în raport și Rusia (locul 176), China (183) și Belarus (193).

În plus, potrivit raportului realizat de Freedom House și citat de Mediafax, libertatea presei a fost în 2013 la cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu. Declinul a fost cauzat de o regresie semnificativă în privința libertății presei în mai multe state din Orientul Mijlociu, inclusiv Egipt, Libia și Iordania. De asemenea, s-au înregistrat deprecieri în privința libertății presei în Turcia și Ucraina, dar și în unele țări din Africa de Est. Totodată, raportul Freedom House a stabilit că doar 14% din locuitorii lumii trăiesc într-o țară cu presă liberă, în timp ce 42% locuiesc într-un stat cu presă parțial liberă, iar 44 – într-o țară cu presă lipsită de libertate.

CE: Presa română, influențată de afilierile politice ale unor proprietari

Jurnalismul din România este, adesea, influențat de interesele și de afilierile politice ale proprietarilor unor societăți media și au existat intimidări la adresa magistraților și a unor persoane implicate în combaterea corupției, se preciza anul trecut în primul raport CE privind corupția din toate țările UE, citat de Mediafax..

„Informarea obiectivă s-a deteriorat în ultimii ani și jurnalismul este adesea influențat de interesele specifice și de afilierile politice ale proprietarilor unor societăți de media, incluzând uneori intimidarea magistraților sau a unor persoane implicate în combaterea corupției”, precizează raportul la capitolul mass-media și accesul la informații.

Totodată, se arata că „limitările libertății presei au redus și mai mult accesul la informații la nivelul întregii țări”. În opinia CE, această situație este agravată de faptul că România are cea mai scăzută rată de acoperire a internetului din UE.

De asemenea, o punere în aplicare „inadecvată” a legislației de reglementare a accesului la informații afectează capacitatea de a preveni și de a controla corupția.