Mai mulți angajați de la UMF Iași judecați pentru fraudă au fost achitați / Instanța: Faptele nu există

Faptele pentru care au fost trimise în judecată zece persoane și trei companii pentru infracțiuni de corupție, în dosarul privind platforma de e-learning a UMF Iași nu există, au decis magistrații Curții de Apel Suceava, care au dat soluția definitivă în acest dosar.

Deși în prima instanță, o parte dintre inculpați au fost găsiți vinovați, iar unii au fost condamnați la închisoare cu suspendare, în apel faptele s-au dovedit a fi inexistente.

Mai mult decât atât, magistrații suceveni au declarat nulitatea unor probe precum interceptările făcute de către SRI și au dispus distrugerea a 31 de suporturi optice conținând înregistrarea convorbirilor telefonice dintre o parte dintre inculpați.

JUSTIȚIE Familie din Dâmbovița, terorizată de un bărbat care ar fi cerut până la 100.000 de lei

12:20

EDUCAȚIE Din nou schimbări pentru elevi. Ministerul Educației propune un nou calendar pentru Bacalaureat și Evaluarea Națională

12:17

Vasile Astărăstoae, rector al UMF Iași, în 2011, când a fost trimis în judecată acest dosar, a fost judecat pentru infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Magistrații Curții de Apel Suceava au dispus achitarea acestuia, „întrucât nu există probe că a săvârșit infracțiunea”, se arată în încheierea de ședință.

Adrian Ciureanu, șef al Centrului de Comunicații UMF a fost și el achitat: „(…) achită pe inculpatul Ciureanu Ioan-Adrian pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de conflict de interese prev. de art. 26 Cod penal din 1969 rap. la art. 2531 alin. 1 Cod penal din 1969, întrucât fapta nu există.”, spun magistrații.

La fel a fost și în cazul celorlalte acuzații pentru care Ciureanu a fost judecat.

Situația a fost exact aceeași și pentru Daniela Druguș, directorul administrativ al UMF Iași, dar și pentru ceilalți inculpați din dosar.

„Decizia instanței de la Curtea de Apel Suceava este întemeiată în prinicipal prin dispozițiile art. 16, litera a și anume că fapta nu există. Noi de asta considerăm că nedreptatea este cu atât mai mare, pentru că judecătorul a constatat categoric după nouă ani de proces că faptele pentru care au fost trimiși în judecată acești inculpați, acești oameni care aveau înainte de acest dosar reptutații foarte bune în societate, care la locurile lor de muncă erau foarte apreciați, care în toți acești nouă ani să își schimbe viața radical și închipuiti-vă că au fost nouă ani, nu doar prin acest proces dificil, nouă ani în care trăiești un adevărat coșmar, pentru că te îndepărtezi de familie, te îndepărtezi de prieteni, relațiile sociale nu mai sunt aceleași în toată perioada asta. Tu urlii în continuu că ești nevinovat, nimeni nu te crede, după nouă ani de zile vine un judecător care spune că fapta pentru care ai fost trimis în judecată nu există. Pe noi ne bucură această hotărâre a instanței și ne încurajează să avem o încredere cât mai mare în justiția și în sistemul judiciar din România. Odată ce judecătorul spune că acest dosar nu ar fi trebuit să fie trimis în judecată, asta înseamnă că termenul fabricat sau trimis în judecată fără să fie întemeiată acuzația, amândouă pot să fie la fel de utliziate”, a declarat, într-o conferință de presă Cătălin Boacnă, unul dintre avocați.

După publicarea sentinței, doi dintre inculpații din dosar, Adrian Ciureanu și Daniela Druguș au făcut mai multe dezvăluiri.

În 2011, Daniela Druguș era director administrativ al UMF Iași. Și-a dat demisia din această funcție, în 2017, când a fost condamnată în primă instanță, în acest dosar, la trei ani de închisoare cu suspendare.

În cazul său, procurorii au susținut că ar fi luat mită de la firma care a livrat o parte din elementele platformei de e-learning de la UMF Iași.

Daniela Druguș, suține avocatul Cătălin Boacnă, a fost acuzată de procurori că a luat mită pentru UMF Iași, când de fapt, Druguș ceruse o sponsorizare.

„În dosarul ăsta, principala acuzație era aceea de abuz în serviciu și luare mită. Cu privire la luarea de mită, povestea adevărată este aceea că DNA a considerat că o sponsorizare pe care a cerut-o doamna director în numele universității de la diferite firme, este mită în folosul universității. Este singurul om din țara asta care a fost trimis în judecată pentru că ar fi cerut mită în numele unei instituții publice. (…) E unul dintre abuzurile flagrante”, a declarat Cătălin Boacnă.

Daniela Druguș a explicat că în acest dosar au încercat să dovedească legalitatea procedurii de achiziție publică, prin care a fost achiziționată platforma de e-learning.

Adrian Ciureanu susține că deși în comisia de licitație au fost nouă persoane, doar trei au fost citate în acest dosar, iar că în momentul în care avocații au cerut audierea lor, li s-ar fi spus că declarațiile acestora nu sunt relevante la dosar.

O situație asemnătoare a avut loc și atunci când au fost depuse la dosar dovezi ale altor proceduri de achiziții tot pentru platforme de e-learning. 24 de dosare de pe SEAP, fie finalizate, fie în derulare au fost depuse ca probe.

„Toate documentațiile pentru platforme de e-learning au fost cvasi similare. Noi am scos la acel moment din SEAP toate procedurile de lictiație cu același obiect și erau 24 la acel moment. Parte care erau încheiate, parte care erau în derulare deja. Și noi am depus tocmai ca să facem dovada că aceste condiții sunt la fel în toate procedurile, în sensul că sunt uzuale. Le-am depus și acele proceduri în maxim două ore le-am primit pachet, frumos împachetate, că nu au legătură cu cauza, fix înapoi la avocat”, a declarat Daniela Druguș.

Ciureanu a continuat, explicând că prin acele dosare ei au vrut să își dovedească nevinovăția.

„Noi dovedeam că nu eu am făcut fișa de date, că nu eu am pus clauzele, că le-au făcut alții, ba mai mult, nu le-au făcut din capul lor ci le-au copiat de pe SEAP. Să știți, toată lumea care face documentație de atribuire copie de pe SEAP, nimeni nu stă cu degetul să gândească la condiții de calificare, într-o licitație, alte decât alea de pe SEAP”, a declarat Adrian Ciureanu.

Cei doi și avocatul susțin că probele care au fost depuse la dosar au fost trucate și fac referire mai ales la interceptările realizate de SRI, care ar fi fost și transcrise de SRI, nu de către DNA.

„Probele esențiale din dosar au fost generate de acest martor denunțător, o doamnă care era supărată că nu îi merge bine acasă și ulterior de o corespondență de mail-uri, o corespondență cumva purtată în câteva luni și interceptări ale convorbirilor telefonice. (…) Cert e că proba privind mailurile, s-a constatat încă din primă instanță că acele mailuri nu sunt autentice, că sunt editate, că sunt trucate, categoric, de mai mulți experți care au făcut această analiză a lor. Iar cu privire la interceptările convorbirilor telefonice s-a stabilit, de asemenea, într-o expertiză făcută în primă instanță că nu sunt autentice. Acum, că întâmplarea face că între timp a intrat în vigoare și o decizie a Curții Constituționale, care vorbește despre faptul că SRI-ul nu era organ competent să realizeze aceste interceptări ale convorbirilor telefonice, este partea a doua. Dar esența poveștii nu are nicio legătură cu acele decizii ale Curții Constiuționale care vorbesc despre SRI-ul ca fiind organ necompentent să realizeze acte de urmărie penală. Aici, la noi, față de alte cazuri, s-a întâmplat ceva mai îngrozitor. Și anume, că procurorul, prin corespondența dintre DNA și SRI, i-a indicat SRI-ului în mod categoric să nu realizeze doat interceptările, ci să facă și transcrierea lor. Printr-o adresă oficială, DNA avea ca și obișnuință această practică de a indica angajatului de la SRI care încearcă să își facă treaba cât se poate de bine și să trimită acele înregistrări ca procurorul să le asculte și să vadă ce se întâmplă acolo și să cenzureze, să ia el ce crede că este important pentru anchetă, defapt a predat toată ancheta unui organ despre care Curtea Constituțională a spus că este neconstituțional”, a explicat Cătălin Boacnă.