Peste 81% din părinți se declară contra bătăii copiilor, dar 62% dintre cei mici susțin că sunt loviți

Organizația „Salvați copiii”, a prezentat joi, de Ziua împotriva violenței asupra copilului, studiul „Abuzul și neglijarea copiilor”, care arată că după interzicerea prin lege a bătăii (Legea 272/2004 privind protecția drepturilor copilului), această formă de corecție a scăzut simțitor față de perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ.

Conform cercetării, abuzul verbal (cuvinte jignitoare, injurii directe) a scăzut semnificativ în opinia părinților, de la 24-38 la sută la 3-5 la sută.

„Analizând răspunsurile oferite de copii, abuzul verbal are, la nivelul anului 2012, o valoare de aproximativ 16 la sută, incidența fiind cu aproximativ 10 procente mai mare comparativ cu datele oferite de părinți. Explicația, atât pentru diferențele dintre perioadele analizate, cât și pentru diferențele între răspunsurile oferite de părinți și copii, poate fi dată de dezirabilitatea socială a răspunsurilor oferite de părinți, comportamentul de a jigni /înjura un copil fiind definit inadecvat de majoritatea persoanelor. În acest context, chiar dacă abuzul verbal /emoțional are loc, părinții tind să nu recunoască aceste comportamente”, se arată în studiu.

CONTROVERSĂ Purtătorul de cuvânt al PSD dă de pământ cu Ordonanța „Trenuleț” a lui Bolojan: „Are o componentă inacceptabilă”

21:00

Patrick André de Hillerin: Noul hit al Justiției române: Mi-e frică, mi-e frică să dorm singurică

21:00

În ce privește abuzul fizic ușor (bătaie cu mâna fără a-i rămâne copilului urme), acesta s-a menținut constant, în jurul valorii de 38 la sută, în opinia părinților. Analizând însă răspunsurile copiilor, s-a constatat că valoarea acestui indicator a scăzut de la 84 la 62 de procente.

„Incidența abuzului fizic sever (bătaie cu diverse obiecte) a scăzut semnificativ, măsurată atât în cazul răspunsurilor părinților, cât și în opinia copiilor. Totuși, această formă de abuz se menține în jurul valorii de 10 la sută în cazul răspunsurilor oferite de părinți și 30 la sută în cazul răspunsurilor oferite de copii. (…) Incidența abuzului sexual s-a menținut în jurul acelorași valori (0,1 – 0,5 la sută în cazul eșantionului de părinți și doi-cinci la sută în cazul celui alcătuit din copii”, se mai menționează în studiul citat.

Cercetarea a vizat, din acest punct de vedere, și mediul școlar, iar rezultatele arată că șapte la sută dintre copii afirmă că sunt bătuți, 33 la sută că sunt jigniți, iar 86 la sută că sunt certați de profesori atunci când greșesc.

„Violența fizică are o frecvență dublă de apariție în mediul rural comparativ cu mediul urban. Având în vedere ciclul școlar, elevii din gimnaziu afirmă că sunt bătuți de profesori într-o măsură semnificativ mai mare decât cei din liceu, iar băieții afirmă că sunt bătuți de profesori într-o măsură semnificativ mai ridicată comparativ cu fetele (11 la sută dintre băieți comparativ cu doi la sută dintre fete). Comparativ cu abuzul fizic, abuzul verbal din partea cadrelor didactice este mult mai frecvent întâlnit (33 la sută dintre copii afirmă că sunt jigniți de profesori, comparativ cu șapte care afirmă că sunt bătuți când greșesc)”, reiese dint studiul citat.

În privința comportamentelor de pedepsire a copilului în familie, 48 la sută dintre părinți afirmă că, în familia lor, copilul este pedepsit doar în situații excepționale atunci când greșește, 12 la sută – că este pedepsit de fiecare dată, iar 40 la sută – că nu este sancționat niciodată.

Principalele pedepse menționate de părinți sunt interzicerea unor activități (acces la calculator, televizor, telefon mobil), restricționarea ieșitului la joacă, închiderea copilului în camera sa, restricționarea banilor de buzunar și bătaia (cu palma ori cureaua).

Persoanele care afirmă că pedepsesc copilul de fiecare dată când acesta greșește (indiferent de natura pedepsei) sunt, într-o măsură mai mare, femeile, persoanele cu studii medii și superioare, cu venituri medii, din familii monoparentale.

De asemenea, 19 la sută dintre părinți afirmă că „au folosit amenințări pentru a convinge” copilul să îi asculte, comparativ cu 34 la sută dintre copii care susțin același lucru.

„Analizând răspunsurile oferite de copii, abuzul verbal are o valoare de aproximativ 16 la sută, incidența fiind cu aproximativ 10 procente mai mare comparativ cu datele oferite de părinți. Explicația poate fi dezirabilitatea socială a răspunsurilor oferite de părinți, comportamentul de a jigni /înjura un copil fiind definit inadecvat de majoritatea persoanelor. În acest context, chiar dacă abuzul verbal /emoțional are loc, părinții tind să nu recunoască aceste comportamente”, se arată în studiu.

Bătaia, folosită mai des în Muntenia, Banat, Oltenia și București-Ilfov

Referindu-se la pedepsele fizice aplicate copiilor, 81 la sută dintre părinți afirmă că nu sunt de acord, în nici un caz, cu utilizarea bătăii ca mijloc de corecție, iar 82 la sută dintre aceștia afirmă că nu își bat niciodată copilul /copiii.

Din documentul citat mai rezultă că există o diferență de 20 la sută de procente între ponderea celor care afirmă că folosesc bătaia ca mijloc de corecție (18 la sută) și a celor care susțin că au „urecheat, lovit ușor cu palma” copilul/copiii (38 la sută) și că, potrivit opiniilor exprimate de copii, 62 la sută dintre aceștia afirmă că sunt loviți de părinți (atunci când greșesc) cu palma, 18 la sută cu ” bățul” și 13 la sută cu „cureaua”.

„Corecțiile precum «lovitul ușor cu palma»/«urecheala» nu sunt percepute de părinți (și într-o anumită măsură, nici de copii) ca fiind acte din sfera abuzului fizic. Nivelul abuzului fizic ușor în populația de părinți are o incidență cuprinsă între 38 și 63 de procente. Aproximativ 20 la sută dintre părinți (la care se adaugă și alte persoane care în îngrijire copii) apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de corecție”, se precizează în aceeași cercetare.

Bătaia/corecțiile fizice ușoare sunt utilizate, mai des de: femei, comparativ cu bărbații, persoane cu studii primare, gimnaziale sau liceale, comparativ cu persoanele cu studii universitare sau postuniversitare persoanele care trăiesc în comuniune consensuală, persoanele cu venituri mici sau aproape de medie, comparativ cu cele cu venituri ridicate.

De asemenea, comportamentele de pedepsire a copilului utilizând bătaia apar mai des în Muntenia, Banat, Oltenia și București-Ilfov.

Referitor la alte acte de abuz fizic, s-au remarcat diferențe radicale între răspunsurile oferite de părinți și copii. Astfel, aproximativ unu la sută dintre părinți afirmă că s-a întâmplat (în ultimul an) să își bată copilul folosind un obiect (curea, băț, nuia), comparativ cu 18 la sută dintre copii.

Incidența abuzului fizic sever este mai scăzută, însă, și în acest caz, se remarcă diferențe între răspunsurile oferite de părinți și copii. Astfel sub unu la sută din părinți afirmă că „i-au rămas copilului urme în urma bătăii”, comparativ cu aproximativ cinci la sută dintre copii.

Exploatarea copiilor de către familie are o incidență cuprinsă între doi și opt la sută, în funcție de dimensiunea măsurată. Astfel, doi la sută dintre copii afirmă că au fost trimiși să cerșească, cinci la sută că muncesc în loc să meargă la școală, iar opt la sută că stau acasă să aibă grijă de frații mai mici, în loc să meargă la școală.

În ce privește percepția pedepsei de către copil, 32 la sută dintre copii apreciază că sunt întotdeauna sau în cea mai mare parte a timpului vinovați atunci când sunt pedepsiți de părinți, iar alți 38 la sută că uneori sunt de vină, alteori nu.

Majoritatea copiilor afirmă că, atunci când sunt pedepsiți, se simt triști sau nefericiți (60 la sută ).

Principala formă de abuz la care este supus copilul în afara familiei, conform opiniei părinților, este cel fizic, aproximativ patru la sută dintre părinți afirmând că s-a întâmplat ca unul dintre copii să vină acasă bătut. În ceea ce privește răspunsurile oferite de copii, procentul celor care menționează că au fost bătuți pe stradă de o persoană necunoscută puțin mai ridicat, de aproximativ șase la sută.

La realizarea studiului, volumul eșantionului de părinți a fost de 1.436 gospodării, iar eșantionarea s-a făcut prin selecție probabilistică a localităților (58 de localități) și a persoanelor. Eșantionul este reprezentativ la nivel național, pentru populația grupului țintă, cu eroare tolerată de +/- 2,5 la sută la un nivel de încredere de 95 la sută. Validarea eșantionului a fost făcută pe baza datelor INS.

Interviurile s-au desfășurat la domiciliul subiecților în perioada mai – iulie 2012.

Ancheta în rândul copiilor a avut aceeași distribuție teritorială ca cea în rândul părinților, iar volumul său a fost de 1.120 de persoane. Eșantionul folosit este reprezentativ pentru populația școlară (din ciclurile primar, gimnazial și liceal sub 18 ani), cu o eroare tolerată de +/- 3 la sută, la un nivel de încredere de 95 la sută.