Povestea româncei care nu găsește casă de închiriat în Italia. Roxana: „Când aud că sunt din România îmi recomandă să locuiesc cu o persoană în vârstă de care să am grijă”

O tânără din România, stabilită de mai mulți ani în Italia, dorește să închirieze o garsonieră la Florența, doar că cei de la agențiile imobiliare îi închid telefonul în nas când aud cu cine au de-a face.

„De o lună caut o casă și am primit doar refuzuri. Când aud că sunt româncă mă sfătuiesc să merg să locuiesc cu o persoană în vârstă, pe care să o îngrijesc”, a spus Roxana pentru Corierre Fiorentino.

Roxana Iftime locuiește la Florența de 11 ani și de ceva timp are nevoie de o nouă casă în chirie, doar că de ceva timp tânăra a primit numai refuzuri din partea agențiilor la care a apelat.

ECONOMIE Românii sunt revoltați de prețurile la ouă din supermarket: „Ce e în neregulă cu țara asta?”

18:15

VIDEO George Simion: Exit poll-urile sunt otrăvite: contează voturile din urnă numărate corect. La ora 21:00 nu aflăm nimic, ci la 22:00

18:07

„Bună, sun pentru anunțul casei de închiriat din Gravinana”. Agentul imobiliar, fericit că a dat peste o potențială clientă o întreabă: „Care este numele tău?” „Roxana.” „Cum?” „Roxana, cu x, Roxana Iftime.” „Cum???” Agentul nu înțelege și îi cere să-i spună pe litere, apoi o întreabă de unde vine. „România. Dar locuiesc în Florența de 11 ani”.

În acel moment discuția se sfârșește, iar agentul imobiliar închide conversația.

Roxana are 30 de ani și este operator cultural. Are și propria sa firmă, ca regizor. În prezent, caută o garsonieră sau măcar o cameră, un apartament de împărțit cu alții, de la un preț de 300 la 850 de euro pe lună. Cu toate acestea, nicio agenție nu vrea să-i închirieze vreo locuință, probabil și pentru că „operator cultural”, o meserie atipică, sună a „artist”, ceea ce în Italia este oarecum sinonim cu „fără bani”.

„Când descoperă că sunt româncă îmi spun să merg să locuiesc cu o persoană în vârstă de care să am grijă”

„Când descoperă că sunt româncă, mă sfătuiesc adesea să merg să locuiesc cu o persoană în vârstă de care să am grijă. N-are niciun sens să le mai spun că aia nu se numește „chirie”, se numește îngrijitoare și e ceva pentru care trebuie să primești un salariu, nu doar o cazare.”

Ceea ce a trăit Roxana este „o lună de refuzuri repetitive, întrebări stupide, replici rasiste despre originea mea, despre munca pe care o fac, despre presupusa mea incapacitate de a plăti chiria doar pentru că lucrez pe cont propriu și nu pe timp nedeterminat.”

„Să înțeleg că dacă sunt româncă, trebuie neapărat să fiu și badantă?”, se întreabă Roxana care este fericită să locuiască în Florența, s-a îndrăgostit de acest oraș și refuză categoric să creadă că toți italienii au prejudecăți în ce-i privește pe străini.