REVOLTĂ | O mămică profesoară, pusă la zid de părinți după ce a refuzat să dea bani pentru cadoul învățătoarei fiicei sale: „Recomandarea mea este să se mute”

Mihaela Ichim, o mămică, profesoară în județul Bihor, din Oradea care are fiica la clasa pregătitoare, a făcut publică o discuție de pe grupul de părinți în care aceștia îi cereau să își mute fiica în altă clasă deoarece nu a vrut să ofere bani pentru cadoul învățătoarei și pentru materialele didactice.

Fetița Mihaelei este înscrisă la clasa pregătitoare de la Școala „Nicolae Bălcescu” din Oradea iar mama acesteia este șa rândul ei profesoară vla Liceul Teoretic „Constantin Șerban” din Aleșd, județul Bihor.

Tânără mămică susține că vrea să trăiască într-o țară „frumoasă”, nu în una a „șpăgilor”.

Se pare că întregul conflict cu ceilalți părinți ai micuților din clasă a pornit de la faptul că Mihaela nu a vrut să dea bani pentru cadoul învățătoarei, pentru perdele și pentru un alfabetar, cele două lucruri dn urmă trebuind de fapt să fie asigurate de instituția de stat.

LIFESTYLE Cele 5 semne de avertizare pe care corpul tău le transmite atunci când ar trebui să reduci consumul de cafea

00:07

UTILE Cum scapi de „petele negre” de pe pereți care apar în urma problemelor de condens. La ce metodă poți apela

23:28

Unul dintre părinții care a scris pe grupul de Whatsapp este de părere că „ar fi foarte bine ca pe viitor (…) să vă găsiți altă clasă unde nu este nevoie”, invocând motivul utilizării alfabetarului și de către fiica acestuia, dar și faptul că nu i se pare corct ca unii părinți să contribuie financiar și alții nu.

Totuși, aceeași persoană susține că „nimeni nu forțează pe nimeni”, în timp ce îi sugerează mămicii să meargă în clasele unde nu este nevoie de asemenea contribuții financiare.

Un alt părinte îi recomandă „să se mute”.

În urma acestor discuții, Mihaela a postat pe Facebook fragmente din covnersație și a explicat de ce a refuzat să contribuie financiar pentru lucrurile menbționate mai sus:

„Dragi părinți, căci vouă mă adresez, este inadmisibil unde s-a ajuns. Unde am ajuns noi, ca oameni. În imaginea de mai jos vedeți reacțiile părinților, ai căror copii sunt în clasă cu fetița mea, la școala „Nicolae Bălcescu” din Oradea. Reacție venită în urma refuzului meu de a da bani pentru cadoul dnei învățătoare și pentru achiziționarea unor perdele și a unui alfabetar.

1. Nu am făcut-o din răutate, ci pentru că lucrez în învățământ și știu, după 17 ani de dăruire, că lucrurile se pot face și altfel, nu doar stând cu mâna întinsă în fața părinților. Avem proiecte europene, avem ONG-URI foarte implicate, care lucrează pe proiecte cu școli, avem sponsorizări, avem bani de la primării. Doar că lucrurile astea ar trebui făcute de cadrele didactice și manageri gratis și cu multe ore petrecute în fata calculatorului.
Dacă eu am putut, și alții pot.

2. Nu am făcut-o, pentru că este ilegal (art. 5, lit. b), pct. II din Codul Cadru de etică al personalului didactic aprobat prin Ordinul MEN nr. 4831/2018) și imoral.

3. Nu am făcut-o, pentru că de ani de zile încercăm să schimbăm țara asta, pentru că ne plângem de indiferența și șpăgile care domnesc în toate instituțiile statului, dar noi, ca actori principali, nu facem nimic sau chiar contrariul.

Să ajung să fiu „sfătuită” să-mi mut copilul în altă clasă, e prea mult. Pentru mine și pentru copilul meu.
AJUNGE! VREAU O ROMÂNIE FRUMOASĂ!”.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1309061706150946&set=a.171320453258416&type=3&theater