Rodica Stănoiu este „Sanda”. Ea a fost declarată colaboratoare a Securității de magistrații de la Oradea

Fostul ministru al Justiției din mandatul premierului PSD Adrian Năstase, Rodica Stănoiu, a pierdut procesul intentat Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), care o declarase colaboratoare a Securității. Magistrații Curții de Apel Oradea au dat sentința luni, aceasta putând fi atacată la instanța supremă.

Magistrații orădeni au decis să respingă ca nefondată cererea Rodicăi Stănoiu de a anula actul administrativ emis de CNSAS, prin care instituția constata că Rodica Stănoiu a colaborat cu Securitatea, sub numele de cod „Sanda”.

INCIDENT Incendiu de proporții la un complex de locuințe sociale din Timiș. Un bărbat a murit încercând să își salveze câinele

09:49

UTILE „Isus” sau „Iisus”: Cum se scrie corect, de fapt? Mulți români greșesc

09:37

Totodată, Rodica Stănoiu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, care s-ar ridica la peste 200 de milioane de lei vechi, conform surselor gândul. Suma ar reprezenta contravaloarea expertizelor grafologice cerute de Stănoiu.

Dosarul Rodicăi Stănoiu cu CNSAS se judecă la Curtea de Apel Oradea după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, în martie 2010, strămutarea cauzei de la Curtea de Apel București la instanța din Oradea, pentru că Stănoiu solicitase mutarea dosarului, invocând presiunea mediatică.

Instanța supremă a decis menținerea tuturor actelor făcute până atunci în acest dosar.

Procesul Rodicăi Stănoiu a durat atât de mult timp, pentru că în instanță s-a purtat un război al expertizelor grafologice, care să ateste că notele informative semnate de Stănoiu și invocate de CNSAS sunt reale. Stănoiu a cerut mai multe expertize și le-a contestat pe cele realizate la cererea CNSAS.

În 27 octombrie 2009, Curtea de Apel București a admis o solicitare a CNSAS de întocmire a unei noi expertize grafoscopice în procesul în care Rodica Stănoiu a contestat actul CNSAS privind colaborarea ei cu Securitatea.

Cele șase documente propuse pentru comparație cu notele de la Securitate ar fi fost scrise de Rodica Stănoiu în perioada anilor ’70 – ’80 și au fost date Direcției de Pașapoarte. Consilierul CNSAS preciza atunci că aceste documente sunt cele mai potrivite pentru a fi comparate cu notele informative presupus a fi date de Stănoiu la Securitate, pentru că unele dintre ele sunt din anul 1983, perioadă în care se presupune că aceasta ar fi dat note informative Securității.

Ultima expertiză grafoscopică realizată de Institutul Național de Expertize Criminalistice arată că scrisul din notele informative de la Securitate semnate cu numele conspirativ „Sanda” și cel din documentele prezentate de Rodica Stănoiu instanței nu sunt ale aceleiași persoane.

Rodica Stănoiu afirma, în noiembrie 2006, într-o emisiune televizată, că dosarul „Sanda” care există la CNSAS este unul de urmărire și conține 1.600 de pagini, care cuprind perioada 1978-1982.

„Dosarul de informator mi s-a fabricat în perioada 2003-2004, sub guvernarea PSD, la comanda unui vicepreședinte al unui serviciu secret. Radu Timofte nu a știut nimic despre acest lucru”, afirma Stănoiu (care a trecut la PC – n.r.), adăugând că și alte dosare de Securitate au fost modificate în aceeași perioadă.

Rodica Stănoiu declara că cele 18 note informative care i se atribuie nu îi aparțin și că ar fi fost plastografiate, având drept model scrisul său din perioada de după 1990.

„Toată plastografia este făcută după 1990. A existat o perioadă în viața mea când am avut un scris diferit, deoarece am avut o operație la coloana vertebrală. Aceste note care mi se atribuie copiază acel scris. Ceea ce mi se pare incredibil este că în acele note există două sau trei scrisuri diferite. Cu excepția unei singure note, care are un ton mai elevat și mai normal, toate sunt la nivel de mahala. Acea Sanda este mult prea incultă”, spunea Stănoiu, care preciza că este o bună cunoscătoare a limbii și n-ar fi făcut asemenea greșeli.

Rodica Stănoiu a refuzat să declare dacă a colaborat sau nu cu Securitatea. „Am dreptul să tac. Nu mă puteți obliga să declar ceva”, afirma ea.

La termenul din 8 septembrie 2010, Curtea de Apel Oradea a dispus efectuarea unei noi expertize grafologice în proces, care să stabilească autenticitatea notelor informative către fosta Securitate semnate cu pseudonimul Sanda, iar la termenul din noiembrie 2010 al procesului magistrații au stabilit probele de înscrisuri care vor fi comparate cu notele informative.

Cu acel prilej, Rodica Stănoiu a solicitat ca, pe lângă dosarul întocmit în anii ’80 pentru obținerea pașaportului la fosta Direcție a Pașapoartelor și pus la dispoziția experților grafologi de CNSAS, să fie acceptate ca documente de comparație declarația de avere, respectiv cea de necolaborare cu Securitatea.

Cele două documente au fost analizate și în 2006, înainte ca CNSAS să emită decizia de colaborare, prima dată de către experți independenți, iar apoi de Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice București.

În ambele cazuri, rezultatul a fost același, și anume că scrisul este același cu cel din notele informative semnate cu pseudonimul Sanda. La data respectivă, însă, Rodica Stănoiu a contestat veridicitatea expertizelor, pe motiv că au fost întocmite de experți „cu reputație îndoielnică”.

La termenul din 25 februarie 2011, de la Curtea de Apel Oradea, judecătorii au luat act de declarațiile de avere ale fostului ministru al Justiției, în original, transmise de Senatul României cu o informare atașată, în care se preciza că „Rodica Stănoiu a depus în cursul anului 2006 trei declarații de avere și de interese”.

Precizarea a fost făcută deoarece, la termenul anterior al procesului, reprezentantul CNSAS sesizase că un document transmis de Senat, ca fiind o declarație de avere în original a Rodicăi Stănoiu, nu coincidea cu o copie comunicată în noiembrie 2010, scrisul de mână din cele două acte fiind diferit, și declarase că va face plângere penală pentru fals.

Judecătorii anunțau că toate cele trei documente transmise de Senatul României urmau să fie înaintate Institutului Național de Expertiză Criminalistică, împreună cu alte scripte de comparație aprobate deja de instanță, iar dezbaterile urmau să fie reluate după finalizarea raportului de expertiză.