România brevetează privatizarea „pe persoana fizică” Dan Diaconescu. Șeful privatizării: „Domnu’ de la Gândul, știți câți miliardari din America au firme în faliment, dar au bani?”

Combinatul Oltchim ar putea ajunge în proprietatea lui Dan Diaconescu (dacă el virează banii în termenul legal și se semnează contractul) și nu a unui eventual investitor strategic pentru că nu mai era timp pentru astfel de negocieri. Afirmația îi aparține lui Remus Vulpescu, șeful Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie (OPSPI), instituția subordonată ministerului Economiei care a derulat procesul de vânzare a pachetului de 54,8% din acțiunile Oltchim.

Întrebat de gândul de ce privatizarea nu a fost făcută cu un investitor strategic, care să se angajeze nu numai să continue activitatea de bază a combinatului, ci și să investească în tehnologia Oltchim, Vulpescu a declarat, pe un ton grav, că „noi, acuma, nu am fost în momentul optim pentru privatizare”.

EDITORIALȘtefan Popescu. Miza centrală a negocierilor dintre SUA, Rusia și Ucraina, de la Abu Dhabi: arhitectura de securitate europeană

08:00

LIVE UPDATERăzboi în Ucraina, ziua 1.722. Kievul, zguduit de explozii puternice. Atacul, lansat imediat după încheierea discuțiilor de la Abu Dhabi

07:36

„Avem angajamente cu instituțiile financiare internaționale. Avem un calendar care trebuie respectat. Dacă privatizarea nu ar avea loc la termenul angajat atunci ar fi consecințe serioase. Guvernele anterioare ați văzut cum s-au ocupat de această problemă. Noi nu am avut acei ani, acel an sau acele șase luni măcar pentru a duce astfel de negocieri cu un investitor strategic. În mod normal, pentru astfel de discuții este nevoie de măcar un an, un an și jumătate”, a adăugat el.

Poate o persoană fizică să cumpere un combinat chimic? Statul spune că „Da”

Întrebat, de asemenea, dacă este normal ca o persoană fizică să poată cumpăra un combinat chimic, șeful OPSPI, care a preluat această funcție la mijlocul lunii mai, a declarat că „Da”, fiind vorba despre o situație similară cu cea a achiziționării de acțiuni de pe piața de capital.

El a ținut să sublinieze că „oferta de cumpărare cuprinde angajamentele luate de domnul Dan Diaconescu, pe care dumnealui le-a prezentat din proprie inițiativă, fără să fie obligat prin caietul de sarcini acest lucru”, angajamente printre care se numără inclusiv faptul că „nu va da afară oameni” și că „nu va vinde active”.

În ceea ce privește capacitatea financiară a lui Dan Diaconescu de a plăti cele 203 milioane de lei, preț cu care a fost declarat de către statul român câștigător al licitației publice, care a fost și televizată, Vulpescu susține că nu se îndoiește „în acest moment” de capacitatea lui de a plăti suma angajată. „Dacă ne-am fi îndoit (cei din comisia de licitație, n.r.) nu l-am fi declarat adjudecator”, a explicat el.

„Ne-am bazat pe ceea ce e a depus în dosar și pe declarațiile sale, publice de altfel, văzute și auzite de toți”

Faptul că una dintre cele cinci firme deținute de Dan Diaconescu una este în faliment iar alte două firme au datorii către bugetul de stat de circa 1,7 milioane de euro, nu a fost un impediment în declararea lui Diaconescu drept câștigător, atât timp cât el a depus oferta „pe persoană fizică”. „Domnu’ de la gândul, nu vreau să dau exemple de miliardari de pe continentul american care au firme în faliment. Dacă au companii în faliment nu înseamnă că nu dispun de bani”, ne-a precizat șeful OPSPI.

„S-a angajat în oferta depusă să plătească integral la semnarea contractului. A depus scrisori de bonitate. Ne-am bazat pe ceea ce e a depus în dosar și pe declarațiile sale, publice de altfel, văzute și auzite de toți”, a continuat Vulpescu. Întrebat de gândul ce valoare au aceste „simple declarații și atât” în contextul unui proces de privatizare, el a răspuns, pe un ton ușor mai ridicat și mai hotărât, că „în societate nu există declarații și atât” și că „acele declarații sunt, practic, angajamente publice”.

Ce se întâmplă dacă cel care câștigă licitația „nu dă banii”

Rugat să prezinte scenariul în care câștigătorul licitației publice televizate, Dan Diaconescu, nu va achita suma de 203 milioane de lei, cu care a câștigat licitația, Vulpescu a refuzat să vorbească despre o asemenea posibilitate „la jumătate de oră după prezentarea câștigătorului”.

A acceptat însă să explice, „la modul general”, despre două situații care pot apărea, la acest tip de licitații, în cazul în care nu se onorează plata angajată. Primul caz este cel în care „există sursa de finanțare, persoana respectivă având banii, dar, din diverse motive, nu-i mai plătește”. În această situație respectivul câștigător al licitației va pierde doar garanția inițială depusă pentru a putea participa la licitație, respectiv suma de 564.303 lei (aproape 130.000 de euro).

Există însă și un al doilea caz, pe care Vulpescu l-a prezentat pentru gândul cu mențiunea expresă, repetată de altfel, că se referă „la modul general” și nu la o licitație anume, ci la procesul de licitație în general, respectiv momentul în care, „deși, în general, la o licitație de orice natură mergi și licitezi cu bună credință și având finanțarea asigurată, se dovedește că nu este așa”, moment în care „statul va începe demersurile legale, prevăzute de lege, împotriva acelei persoane”.

Garanția depusă de participanții la licitație, respectiv suma de bani pe care o pierde orice participant care, declarat câștigător, nu efectuează plata, a fost stabilită inițial la aproape opt milioane de euro. Ea acoperea însă „întreg pachetul”, respectiv pachetul de acțiuni după conversie și creanțele Electrica și AVAS asupra Oltchim. Ulterior, pentru că statul, prin OPSPI, a decis scoaterea la licitație „pe bucăți”, strict pentru licitația privind pachetul de 54,8% din Oltchim, companie cu un capital social de circa 34 de milioane de lei, a fost calculată la aproape 130.000 de euro.

Ilie Șerbănescu: „E o chestie disperată. Este o farsă ce se desfășoară acum. Oltchim nu mai există demult”

Dincolo de spectacolul oferit românilor de această licitație televizată, soarta Oltchim a fost stabilită încă din 2008, când OMV, care prin Petrom deține Arpechim, a decis închiderea acestui combinat chimic al cărui scop unic era livrarea de materie primă pentru Oltchim, este de părere analistul economic Ilie Șerbănescu.

„E o chestie diperată. Este o farsă ce se desfășoară acum. Oltchim nu mai există demult. Această privatizare este fără rost pentru că nu mai ai ce privatiza. Fără materie primă Oltchim nu poate funcționa și fără Arpechim, care a fost închis în 2008 de OMV, nu are materie primă”, ne-a declarat Șerbănescu, înainte ca OPSPI să anunțe câștigătorul licitației.

„Nu are nimeni ce să facă. Nu e vorba de bani. Fără materie primă nu poate să meargă”, a adăugat Șerbănescu. Analistul economic susține că privatizarea forțată a Oltchim, la cererea expresă a FMI și a Comisiei Europene, nu face parte din „planul de colonizare” al marilor puteri și nu reflectă decât faptul că România este o „colonie de consum, deci de cea mai joasă speță”, spre diferență de Cehia, de exemplu, care este o „o colonie de producție”.