România, condamnată din nou la CEDO pentru că a încălcat drepturile unui deținut bolnav de cancer

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stabilit, marți, că România a încălcat Articolul 3 din Convenție, care stabilește că „nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”. Astfel, judecătorii CEDO au stabilit că țara noastră trebuie să plătească 9.000 de euro fiului unui fost deținut care a fost ținut în penitenciar, deși suferea de cancer în fază terminală.

În cadrul cauzei Dorneanu v. România, Curtea stabilește că autoritățile naționale nu au asigurat tratamentul bărbatului și „au provocat persoanei în cauză, pacientul terminal, tratamentul inuman datorită detenției”.

TEHNOLOGIE Un tren de mare viteză chinezesc a doborât recordul mondial la accelerație: la 0 la 800 km/h, în doar 5 secunde

18:43

EVENIMENT George Simion, la Forumul de la Neptun: „Nu putem să-i facem pe toți IT-iști. Vom avea nevoie și de mineri, și de ciobani, și de constructori”

18:30

„Prin urmare, a fost încălcat Articolul 3 al Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale în această privință. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral prin faptul că a fost supus unui tratament contrar Articolului 3 al Convenției în timpul detenției sale. În consecință, decide că 9.000 de euro ar trebui acordați fiului reclamantului, Mircea Dorneanu. Având în vedere împrejurările particulare ale cazului, CEDO reamintește că a considerat deja că ar fi de dorit să scutească deținuții bolnavi de călătorii foarte lungi și grele (vezi Viorel Burzo vs.România, și Flamînzeanu vs.România)”, a stabilit, marți, Curtea.

Printr-o hotărâre judecătorească definitivă din 28 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) l-a condamnat pe bărbat la trei ani și patru luni de închisoare.

Anterior, în noiembrie 2012, el fusese diagnosticat cu cancer de prostată. La acel moment, boala era deja într-un stadiu avansat, iar Dorneanu avea metastaze osoase, hematoame în creier și hemoragii oculare.

Bărbatul a continuat chimioterapia și a rămas internat până la 4 martie 2013, când a fost predat Poliției care a venit să-l ducă la închisoarea din Bacău pentru a începe executarea sentinței.

La 25 iunie 2013, Tribunalul Bacău a admis cererea lui și a dispus întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de trei luni.

La 29 august 2013, Curtea de Apel din Bacău a examinat recursul formulat la hotărârea Tribunalului Bacău. Printr-o hotărâre definitivă pronunțată în aceeași zi, Curtea de Apel Bacău a admis recursul și a respins cererea bărbatului. În temeiul articolelor 455 și 453 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel a considerat că întreruperea executării pedepsei nu era justificată atât timp cât tratamentul putea să continue, sub supraveghere, într-un spital civil.

Între 4 martie și 25 iunie 2013 și de la 31 august până la 24 decembrie 2013, data la care a murit bărbatul la Spitalul din Bacău, reclamantul a făcut obiectul a șaptesprezece transferuri la unități penitenciare și șapte transferuri către unități sanitare la Bacău, Iași și București.

În acest context, Curtea consideră că deciziile autorităților naționale demonstrează că procedurile în cauză au fost aplicate prin preferința formalităților, „mai degrabă decât a considerentelor umanitare, împiedicând astfel reclamantul, care a murit ulterior, să-și trăiască ultimele zile în comunitate și demnitate”.