ROMÂNIA UITATĂ. Imaginea dramatică a unei realități nevăzute la TV

Redactor:
Dana Stanila
ROMÂNIA UITATĂ. Imaginea dramatică a unei realități nevăzute la TV
Problema românilor din Italia, cu două tăișuri: Teama, nevoia de bani și lipsa de cunoaștere a drepturilor pe care le au îi aduc de multe ori în situația în care acceptă să fie exploatați, dar, în paralel, mulți refuză să învețe, gratuit, care le sunt drepturile și de ce pârghii pot beneficia.

În Sicilia, românii au ajuns mai târziu decât în alte regiuni din Italia, fiind o zonă puțin industrializată și cu salarii mai mici. Însă, împinși de nevoi, au început să caute locuri de muncă și în sudul Italiei. Au plecat mai întâi femeile, cele mai multe dintre ele pentru a avea grija de familii de bătrâni. Odată ajunse în sudul peninsulei, situația s-a complicat. În spitalele italiene a fost înregistrat un număr alarmant de românce bătute sau agresate sexual. Astfel, autoritățile s-au autosesizat. La fel și preoții catolici din zona, care au vrut să dea o mână de ajutor.

„Au chemat și sindicatele italiene, să fie ajutate aceste femei. Unele au fost protejate devenind martori în aceste procese. Le este teamă, sigur că le este teamă pentru că sunt singure până la urmă, fiecare avea un loc de muncă acolo, condiții mizerabile de cazare, dar până nu își primea salariul, ea nu avea bani să iasă afară. Nu aveau mijloc de transport, deci nu putea să fugă pe câmpuri, pentru că sunt kilometri întregi de sere”, a declarat, pentru MEDIAFAX, jurnalista Gazetei Românești, Crina Suceveanu.

Și astfel, cele mai multe au rămas acolo. Fără să vorbească, fără să se apere, fără să facă denunțuri. Jurnalista atrage atenția asupra faptului că multe dintre aceste persoane nu știu, de fapt, care le sunt drepturile și că aleg tăcerea pe motiv că nu își permit financiar să își plătească apărarea în fața instanței.

„Dacă procesele acestea de sechestru de persoană, de omoruri, sunt cetățeni români împușcați în cap în Sicilia, agricultori, păstori, români, la care nu s-a descoperit niciodată vinovatul. Autoritățile sunt implicate, dar un procuror care urmărește cazul, nu dă cont la nimeni, pentru că avocatul familiei este un avocat din oficiu, care nu este contactat de nimeni din România, pentru că nu vorbește limba italiană. Mortul rămâne la frigider. Nu mai pot să-l repatrieze pentru că nu dispun de sumele necesare. Totuși, statul român trebuie să urmărească aceste cazuri, adică din când în când să întrebe la procuratura zonei respective”, a mai adăugat Crina Suceveanu.

Și mai există o problemă. Sunt prea puțini cei care sunt interesați să își cunoască drepturile, preferând banii în orice condiții.

„Avem proiecte care sunt plătite de la centru, de servicii cu care noi lucrăm, profesoara este plătită de acolo, materialele cu care noi lucrăm, materialele didactice ni le dau ei. Eu fac voluntariat, ei nu trebuie să plătească niciun leu, dar nu vin”, a declarat, pentru MEDIAFAX, președintele Asociației de voluntari SI.RO.ENNA Dorica Orzan.

De exemplu, într-una dintre regiuni, mai puțin de doi la sută din cetățenii români au fost curioși să-și afle drepturile și să cunoască, gratuit, legislația.

„Aici, în provincia în care sunt eu, suntem cam 1.200 de români. Unu la sută, doi la sută e prea mult. (…) 99% dintre ei sunt fără documente și le este teamă. Și totuși nu le este teamă să facă o mie și una de prostii. Ajung la spital. Aici sunt tratați la urgență, dar mulți nu mai sunt primiți înapoi la locurile de muncă, pentru că sunt buni numai dacă sunt sănătoși”, explică președintele asociației de voluntari din Sicilia.

De multe ori, românii se simt „mici” în fața societății italiene și a pericolelor la care sunt expuși zi de zi. „Toată lumea știe că în Sicilia există și mafie, există și delicvență, iar noi suntem străini, suntem oaspeți aici, deci nu putem să ne apărăm drepturile mai mult decât locuitorii acelor orașe, care nu trăiesc și ei aceeași teamă”, explică jurnalista Crina Suceveanu.

Întrebată dacă în Italia conaționalii au speranțe și așteptări din partea autorităților române, jurnalista spune că „Românii dacă ar avea așteptări, ar fi bine, dar nu mai au așteptări la „acasă”. Nu au mari așteptări nici în Italia, dar după 10-15 ani, măcar aici există un echilibru. Acasa dacă s-ar reîntoarce după 10-15 ani, nu ar avea nici măcar acel echilibru, pentru că o iau tot de la zero, de la capăt”.

Chiar și așa, unii s-ar întoarce…

„Își doresc să se întoarcă, așteaptă, nu mai pot să spun un moment potrivit, așteaptă pensia, din păcate. Așteaptă pensia de la statul italian, ca să meargă, în sfârșit să se bucure de acel „acasă”, unde peste 20-30 de ani, nu mai găsim nici părinții, nici bunicii, nici pe cei apropiați, pentru că, dacă ne uităm la satele românești, sunt aproape pustii. Dacă ne uităm în orașe, vedem mulți bătrâni, câțiva copii și vedem tinerii studenți. Ar fi bine să se întoarcă o parte, pentru a pune umărul. România nu trebuie lăsată și abandonată așa, dar, la guvernare, cum să spun, ni se pare ridicol, în străinătate, să ne uităm la televizor și să vedem un ministru care repetă la nesfârșit că se mărește salariul cu trei milioane, cu patru milioane, sau cu 100% sau 150%, peste patru sau cinci ani. Astea sunt visuri. De ce nu spune cu cât s-a scumpit viața”, spune Crina Suceveanu.

Începând de miercuri, timp de două zile, în sudul Italiei se află ministrul Românilor de Pretutindeni, Andreea Păstârnac. Prima concluzie, după întrevederea cu prefectul Silvana Riccio din regiunea Catania, este aceea că trebuie să existe o mai bună informare, iar autoritățile române să stea în continuă legătură cu cele italiene.

Conaționalii din Diaspora nu au însă mari așteptări. „Românii nu mai speră și nu se va schimba nimic. Se va face toată vâlva asta pe spinarea ziariștilor, a televiziunilor, se vor aproba din nou proiecte, se vor lua niște bani, dar situația românilor va rămâne aceeași. Atâta timp cât nu se va da o lege prin care să se prevadă că atunci când ajung aici românii să fie înregistrați undeva, la consulat, la primărie, într-un loc, ca să știe cineva unde sunt, ce se întâmplă cu ei, nu se va schimba nimic”, spune președintele Asociației de voluntari din Sicilia.

Un alt reprezentant al unei asociații a românilor spune că schimbările ar trebui să înceapă în țară.

„În primul rând o schimbare a politicii aplicate în materie de tutelare și respectare a drepturilor cetățenilor săi, dar și în materie de respectare a obligațiilor pe care aceștia le au. În al doilea rând, dacă dorește să combată fenomenul, ar trebui să revizuiască condițiile legale în care cetățenii români pot părăsi teritoriului național deplasându-se în străinătate dar mai ales condițiile impuse de lege cu referire la obligațiile pe care aceștia le au în cazul unei permanente prelungite pe teritoriul altui stat. În momentul de față, România se face vinovată de favorizarea clandestinității cetățenilor săi în spațiul european, de favorizarea muncii la negru în străintate si în mod tacit de favorizare a nerespectarii drepturilor cetățenilor săi dar și de negarantare a siguranței acestora, în afara granițelor țării ! Așa cum se face vinovată de exilarea cetățenilor români din afara granițelor țării!”, a declarat Leontin Cojocea, președintele Centrului de Asistență și Servicii a Cetățenilor Români în Italia, pentru MEDIAFAX.

Aproximativ 5.000 de românce lucrează sezonier la fermele din provincia italiană Ragusa, situată în Sicilia, al treilea mare producător de legume din Europa. Aici, până la 7.500 de femei, trăiesc în sclavie. Potrivit organizației pentru apărarea drepturilor imigranților, „Proxyma Association”, peste jumătate dintre femeile care lucrează în serele din sudul Italiei sunt forțate să întrețină relații sexuale cu angajatorii lor, iar aproape toate lucrează în condiții de muncă fortață și exploatare cruntă. Nicoleta Boloș este una dintre ele. Românca le-a povestit jurnaliștilor de la The Observer, publicație săptămânală a ziarului britanic The Guardian, abuzurile prin care a trecut.

Inchide