Tu știi de ce ne-am luat rația de libertate? Mărturii din infern: Lumea plângea în hohote, se auzeau blesteme, iar securiștii arestau (Partea a II-a)

Prin demolarea bisericilor, spunea părintele Constantin Galeriu „a fost rănit un popor în sufletul lui, în adânc. […] A lovi într-un ase­menea locaș înseamnă a lovi în cel mai sfânt loc al ființei neamului, înseamnă a lovi în puterile lui spirituale, în cre­dința care este stânca de rezis­tență, în nădejdea care-l înaripează, în iubirea divină care-i dă viață, care-i sus­ține viața. […] Odată cu demolarea bisericilor se uneltea demolarea conștiințe­lor, a neamului, demolarea istoriei, a rădăcinilor”.

O dovadă a celor susținute de părintele Galeriu este povestea demolării bisericii Enei, imediat după cutremurul din 1977, prezentată de ziarul Patriarhiei, Lumina.

EXCLUSIV Peste 1.000 de polițiști care au dorit să ajungă șefi au picat la examen. Cei mai mulți nu au luat nota minimă

05:00

CONTROVERSĂ Fiul lui Soros, mesaj după ce Orban a pierdut alegerile în Ungaria: „Poporul și-a luat țara înapoi”

01:08

„În urma cutremurului, o parte din blocul , aflat în vecinătatea bisericii, se prăbușește. Se trece imediat la demolarea lui integrală. Folosindu-se de acest pretext, în noaptea de 22 aprilie 1977, biserica este lovită de utilajele care interveneau la ruinele blocului. Într-o notă a IGSIC, păstrată în arhiva INP, momentul este relatat astfel: „În ziua de 22 aprilie 1977 orele 2, ca urmare [a] lucrărilor de demolare a blocului «Dunărea», s-a produs un accident tehnic prin căderea unui volum important de elemente de construcții peste clădirea bisericii. Ca urmare, fațada dinspre sud a fost în mare parte distrusă.

Această parte făcea corp comun cu bolta de susținere a turlei dinspre vest. S-a mai constatat că și celelalte bolți ale turlei principale dinspre est sunt puternic avariate, fie crăpate, fie fisurate. De asemenea, și fațada dinspre nord a bisericii prezintă crăpături între cele două turle. Ținând seama de cele arătate, precum și de faptul că biserica se află într-o zonă dens locuită, pe o arteră principală de circulație, se impune demolarea acesteia”. Această notă transmite ideea că lovirea bisericii a fost un simplu , însă numeroase mărturii, precum cea a preotului paroh de atunci, Stan Dimancea, arată clar că avarierea a făcut cumva parte din noul plan de sistematizare pe care conjunctura dramatică a cutremurului din 4 martie l-a făcut posibil. Astfel, în pofida opoziției Comisiei Centrale de Stat a Patrimoniului Cultural Național, a specialiș­tilor și iubitorilor de istorie și artă, a clericilor și credincioșilor parohiei, locașul a fost totuși dărâmat complet până la sfârșitul lunii aprilie”, nota ziarul Lumina, la 40 de ani de la demolarea bisericii. 

Citește continuarea pe platforma REVOLUTIONS.