Ultimele cuvinte ale lui Ceaușescu. 21-22 decembrie 1989 – Revoluția ajunge la București / Dictatorul promite 100 de lei în plus la salariu

După miting, manifestanții formează trei grupuri importante în centrul Capitalei: la Universitate, Piața Romană și Piața Unirii.În același timp, sunt organizate primele dispozitive de represiune.

Noaptea, manifestanții ridică baricada de la Inter. Aproape de miezul nopții, ministrul Apărării Vasile Milea dă ordin de înlăturare a baricadei, se trage în manifestanți și apar primii morți și răniți.

A doua zi dimineață, pe 22 decembrie, generalul Vasile Milea se sinucide și are loc ultima ședință Comitetului Politic Executiv al PCR. „Noi am hotărât că împotriva intereselor țării nu există înțelegere”, decretează Ceaușescu.Nu mai apucă să-i pedepsească pe manifestanți că aceștia iau clădirea cu asalt și îi obligă pe soții Ceaușescu să urce pe acoperiș și să fugă cu elicopterul. Sunt prinși și duși la Târgoviște unde vor fi judecați și executați la 25 decembrie 1989.

Ultimul miting…

„Dragi tovarăși! Cel mai bun răspuns pe care trebuie să-l dăm este unitatea tuturor oamenilor muncii, a întregii națiuni, acțiunea fermă de a realiza programele de dezvoltare socială a patriei și de ridicare continuă a nivelului de trai material și spiritual al poporului. De noi depinde ca România să rămînă în continu o țară liberă, independentă, constructoare a socialismului! Și doresc să declar și aici că vom face totul pentru a apăra integritatea și suveranitatea României, libertatea și viața poporului nostru, bunăstarea întregii națiuni! Să acționăm cu întreaga răspundere și să demonstrăm forța și capacitatea oamenilor muncii din capitală, a întregii națiuni, pentru dezvoltarea patriei noastre, pentru bunăstarea și independența națiunii. Vă doresc succese în întreaga activitate! Și unitate, acțiune fermă împotriva oricăror acțiuni care vor să distrugă independența și socialismul în România! Aceasta e obligația noastră, a tuturor! Organizați în toate întreprinderile, peste tot, grupe de ordine, grupe de apărare a socialismului, a tot ceea ce am realizat, a independenței țării! Cu toți să acționăm în slujba poporului, a independenței, a socialismului!”. Acestea au fost ultimele cuvinte adresate de Nicolae Ceaușescu cetățenilor României Socialist, la mitingul din 21 decembrie 1989, organizat în Piața CC din Capitală, și transmis în direct de postul public de televiziune.

La orele 12:00, Ceaușescu Nicolae, însoțit de Ceaușescu Elena și Dăscălescu Ion, au apărut în fața mulțimii, în balconul CC al PCR. Ceaușescu a luat cuvântul, iar după aproximativ 7 minute s-au declanșat o serie de evenimente ce au dus la totala dezorganizare/spargere a mitingului popular.

În timp ce Nicolae Ceaușescu se adresa mulțimii, se aude un zgomot de fond care crește în intensitate, ca de oameni care strigă speriați, creșterea în intensitate putînd însemna că din ce în ce mai multă lume e cuprinsă de fenomen, conform mariusmioc wordpress.com. Din balcon, s-a încercat calmarea mulțimii. Atât Nicolae,,cât și Elena Ceaușescu cereau oamenilor să se liniștească. „Tovarăși! Tovarăși! Așezați-vă liniștiți! Tovarăși! Stați liniștiți! Halo! Tovarăși, așezați-vă liniștiți! Halo! (bătăi în microfon)

Pe o relativă acalmie, Ceaușescu își reia discursul și promite majorări de salarii, pensii și ajutoare sociale:” Doresc să vă informez pe dumneavoastră de o importantă hotărîre adoptată în această zi de Comitetul Politic Executiv privind nivelul de trai al oamenilor muncii. Am hotărît în această dimineață ca începînd de la 1 ianuarie să majorăm în cursul anului viitor retribuția minimă de la 2000 la 2200 lei. De această majorare importantă vor beneficia aproape 1500 de oameni, un milion cinci sute de mii de oameni ai muncii. Tot de la 1 ianuarie vom majora alocațiile pentru copii între 30 și 50 lei, după numărul de copii și retribuția oamenilor muncii, ceea ce constituie un ajutor puternic pentru circa 4400000 de copii ai patriei noastre (…) la 900 lei. De asemenea am hotărît ca pensia de urmaș să fie majorată cu 100 de lei. Vom crește deasemenea ajutorul social de la circa 500 la 800 de lei”.

Despre evenimentele de la Timișoara, Nicolae Ceaușescu spune că „apare tot mai clar că este o acțiune conjugată de cercurile care vor să distrugă integritatea și suveranitatea României, să oprească construcția socialismului, să pună sub stăpînire străină din nou poporul nostru. Și de aceea trebuie să apărăm cu toate forțele integritatea și independența României!”

Starea de panică, indusă manifestanțior de un zgomot ciudat

Un aspect foarte mult disputat și discutat la mitingul din 21 decembrie 1989 a fost zgomotul care a indus o stare de panică în rândul partivcipanților. Raportul Comisiei Senatoriale privind evenimentele din decembrie 1989 stabilește că „a urmat efectul sonor care a creat panică și a determinat pe unii manifestanți să arunce tablourile, steagurile, lozincile și să încerce a părăsi prin fugă piața. Astfel mitingul s-a transformat într-o panică totală care a surprins întregul aparat de opresiune (….) Numeroși martori confirmă zgomotul insuportabil echivalent cu cel produs de formații de avioane, elicoptere sau tancuri, care inițial a provenit dintr-o sursă de bruiaj amplificată la maximum prin difuzoare. Panica produsă s-a datorat existenței unei senzații fizice de spaimă atât de puternică încât lăsa impresia unei treceri la inconstient, în timp ce în urechi răsuna un huruit insuportabil (….) Asemenea trăiri pot fi provocate, după afirmațiile unor specialiști de emiterea unor sunete de joasă frecvență, sub pragul audibilului.”

Sursa zgomotului-autospeciale ale Armatei

De asemenea, în rechizitoriul Dosarului Revoluției, este consemnată declarația lui Dumitrescu Ionel, care, în decembrie 1989 era ofițer al MApN, cu gradul de inginer colonel în cadrul Secției cu înzestrare cu materiale tehnice a Consiliului Politic Superior al Armatei.

„La 21.12.1989 de la unitatea unde activam au fost trimise patru autospeciale care au avut rolul de a amplifica sunetul, respectiv de a dubla sistemul celor de la Radiodifuziunea Română. Aceste autospeciale s-au aflat sub comanda lt.maj. Grumaz Alexandru. Conform planificării, cele patru autospeciale au fost instalate. Afirm în deplină cunoștință de cauză că una dintre autospeciale a fost sursa sunetului de joasă frecvență cu efect de panică, sunet care a provocat dezordine în mulțimea adunată în Piața Palatului, cu ocazia mitingului popular convocat de președintele Nicolae Ceaușescu. În timp, s-a acreditat ideea conform căreia acest sunet a fost generat de sovietici sau americani, însă realitatea este că sunetul a fost generat de una dintre cele patru autospeciale dispuse de UM 02348 București în perimetrul pieței. Semnalul de panică a fost opera propagandei speciale la inamic (….) Precizez că acel sunet cu efect de panică, înregistrat pe două benzi magnetice a fost probabil importat. Anterior datei de 21.12.1989 nu a existat nicio situație în care respectivele benzi să fie scoase pe teren. Este important de precizat că cele două benzi nu au apărut ca fiind înregistrate în evidențele unității. La 21.12.1989 ele au fost scoase și folosite în premieră (….) Din câte cunosc de la persoanele cu care am intrat în contact, cele două benzi cu efect de panică urmau a fi folosite în timpul discursului președintelui Ceaușescu, doar dacă s-ar fi ivit ocazia. Concret, această ocazie s-a ivit atunci când anumite persoane infiltrate în rândul manifestanților au declanșat acțiuni diversioniste cu scopul de a sparge mitingul. Este vorba de împunsături cu diverse obiecte contondente și ascuțite, victimele acestei acțiuni fiind în special femeile. Busculada a fost creată dinspre exterior spre interior, fiind generată o mișcare ce nu a putut fi controlată. În acel moment, a fost declanșat sunetul cu efect de panică existent pe benzile respective. Rezultatul acestor acțiuni este binecunoscut. Precizez că, Mircea Andrievici (comandantul UM 02487 București) nu a luat singur decizia de folosire a acestui sunet cu efect de panică, ci doar după ce s-a consultat cu mine și Ionescu Dan (comandantul UM 02381 București). Împreună am decis să experimentăm pe viu folosirea acelui sunet. Cunoșteam la modul teoretic ce efecte poate genera difuzarea unui astfel de sunet. Sunetul era emis pe o bandă de joasă frecvență și odată generat crea efecte de panică maximă, în funcție de subiecții asupra cărora acționa (….) Benzile cu sunet de panică au fost distruse prin ardere în seara zilei de 21.12.1989. Pentru realizarea acestui sunet de panică se folosesc huruit de blindate, împușcături de mitraliere grele sau ușoare, explozii (petarde, grenade). În acest fel, este posibil ca zgomotele unor explozii de grenadă sau petarde raportate de unii martori să fie generate tot de emiterea sunetului respectiv.”, a afirmat Ionel Dumitrescu.

„Coarne de drac” pe masa Cancelariei lui Ceaușescu

Silviu Curticeanu, fostul șef al cancelariei prezidențiale completează afirmațiile celor doi martori: „Eu nu cunosc ordinele pe care Ceaușescu le-a dat în continuare, dar la scurt timp am putut observa nemijlocit pe o masă aflată într-una din sălițele de la nivelul cancelariei mai multe obiecte aduse probabil din piață. Erau prezenți gl. Neagoe – șeful Direcției a V-a și alte persoane din aparatul de partid și de stat. Pe masă am văzut mai multe bucăți de lemn, iar unele aveau la capete, sub forma a două cârlige, „coarne de drac”, foarte bine ascuțite, metalice. Am mai văzut bucăți de lemn care aveau în vârf „ace”. Aceste „ace” erau de fapt niște bucăți metalice de circa 5-6 cm foarte bine ascuțite la vârf și prinse în acele cozi din lemn. Rolul lor era fără îndoială acela de a împunge și a provoca evident răniri.

Cred că au fost folosite pentru a crea panica și a dezorganiza respectivul miting. Sunt convins că s-a acționat în mai multe puncte, ca niște focare pentru dislocarea mulțimii. Față de masa de oameni aflată în acel moment în piață nu era suficient să se acționeze singular de câteva persoane doar într-o anumită zonă. Așa am și avut reprezentarea că lumea a alergat în mai multe părți ca urmare a existenței mai multor focare de panică. Pe acea măsuță am văzut și resturile unei sau unor petarde. Așa se discuta acolo. Am remarcat prezența lui Nicolae Ceaușescu care a vizualizat acele obiecte aflate pe masă și puteam constata cum teama lui incipientă se transformă în furie. În mod cert, Nicolae Ceaușescu înțelegea că acele obiecte au fost folosite cu intenție pentru destructurarea mitingului. Așadar, înțelegea că cele petrecute au fost urmarea unor provocări. Știu că la scurt timp l-a chemat pe Bobu și cu una din mașini au plecat spre Intercontinental. Nu cunosc ce s-a întâmplat acolo, însă la întoarcere părea un om hotărât în luarea măsurilor întrucât i-a chemat la el pe Milea, Postelnicu și Vlad și le-a ordonat să formeze un comandament militar cu sediul în CC, ordonându-le să nu părăsească în niciun caz clădirea”.

Începe represiunea. Baricada de la Inter. Primii morți și răniți

După miting, manifestanții formează trei grupuri importante în centrul Capitalei: la Universitate, Piața Romană și Piața Unirii.În același timp, sunt organizate primele dispozitive de represiune. Noaptea, manifestanții ridică baricada de la hotelul Intercontinental, din centrul Capitalei, pentru a împiedica acțiunile forțelor de represiune. Cu toate acestea, foarte mulți revoluționari au fost brutalizați, urcați în camioane și reținuți..
Conform mariusmioc.wordpress.com, încercările de a înlătura baricada prin folosirea TAB-urilor au eșuat. În jurul orelor 23:00, ministrul Apărării Vasile Milea a ordonat ca baricada să fie înlăturată cu ajutorul tancurilor, ordin care s-a executat. Imediat după acest moment, zona a fost ocupată de către forțele de ordine ale Ministerului de Interne, cărora le-au urmat efectivele UM 01908 București și ale Academiei Militare. Revoluționarii au fost obligați să se retragă pe străzile adiacente.

Arestări, morți, răniți

Din probatoriul administrat în Dosarul Revoluției reiese că, inițial, forțele de represiune au executat focuri de avertisment în plan vertical și la 45 de grade pentru a-i intimida și dispersa pe revoluționari. Treptat unghiul de deschidere a focurilor de armă a coborât, astfel încât în jurul orelor 24:00, forțele de represiune au tras în plin asupra revoluționarilor, rezultând numeroși morți și răniți.

Represiunea a continuat până în jurul orelor 02:00 din 22 decembrie 1989, cu o violență extremă. Au fost arestate 1245 de persoane din care 670 au fost introduse direct la Penitenciarul Jilava, iar celelalte au ajuns în același loc de detenție după ce, în prealabil, au fost introduse în unele unități de miliție și securitate, unde au fost supuse violenței.

Revoluționarul Dan Iosif a relatat în Comisia Senatorială asupra evenimentelor din decembrie 1989 ce s-a întîmplat înainte și în timpul baricadei de la Inter: „Am ajuns în București în momentul când mitingul se destrăma. Străzile erau pline de pantofi, genți, căciuli, iar oamenii fugeau disperați (…) Eram în dreptul Hotelului Intercontinental (…) Nu găsesc cuvinte să descriu ce am simțit atunci când o serie de copii, tineri, au încercat să oprească TAB-urile sărind din mers pe ele (…) Pe mașinile de pompieri, pe două dintre ele, am reușit să ne suim, să tăiem furtunele de apă. Ei au plecat și a început construcția baricadei, cu mese de la Dunărea și Pescarul (…) coșurile de gunoi erau puse, a fost adus un cărucior de Aprozar, încet-încet am început să ne organizăm și oamenii au început să asculte de mine, pentru că am fost unul dintre cei care au reușit să depășească chiar granița nebuniei (…) Au început să fie puse și mașini în baricadă, încet-încet s-a format o baricadă care practic ne-a departajat (…) Ieșirea din strada Batiștei a fost bine blocată de un șofer care avea o izotermă, un tir metalic. Apoi erau câteva containere, câteva microbuse, o mașină mai mare de transportat materiale de construcții, urma basculanta despre care generalul Hortopan ne acuza că i-am dat drumul spre trupe, dar nu e adevărat (…) Apoi am primit o portavoce (…) Trupele de represiune veneau în salturi, erau bine echipate, aveau scuturi, bastoane noi (…) Unul dintre băieți a scos o baterie de la o Dacie, tot de acolo a luat o instalație electrică, am făcut legăturile și a început să funcționeze (portavocea) (…)

Până la ora 18:00 le-am vorbit oamenilor și eu și Dincă, mai mulți. În jurul orelor 18:00, când s-a lăsat întunericul, au început focurile de armă. Au început să tragă când s-a lăsat întunericul, până atunci au fost focuri de avertisment, în aer (…) Am avut ocazia să-l văd pe generalul Milea plimbându-se cu mâinile la spate. Ca un Ceapaev român cu mantaua pe umeri, se vedea tocul revolverului, descheiat, nu era siguranța pusă la clapa de la tocul revolverului. L-am văzut discutând cu Postelnicu, cu Andruța Ceaușescu. În momentul când generalul Milea s-a retras din dispozitiv, a început sarabanda focurilor, s-a tras ca la nuntă, fără discernământ. Ei spun că au tras cu gloanțe oarbe, dar eu spun că au tras cu gloanțe trasoare (…) În seara de 21 decembrie, cineva a dat ordin să se tragă în plin, se vede pe caseta filmată cum tirul este coborât sistematic (…) Când au văzut că nu pot să ne împrăștie au încercat să spargă baricada cu două TAB-uri (…) În momentul când TAB-ul a lovit în baricadă, mașina aceea pe care eram noi a fost înclinată și noi am căzut de acolo. Nu au reușit să o spargă, TAB-ul a rămas agățat de una din mașinile din baricadă (…)

Pe la ora 00:00, pot să vă spun cu sinceritate și frică de Dumnezeu că cineva a dat ordin să se tragă în plin, să nu se mai țină cont de nimic. Și spun acest lucru pentru că în jurul orei 00:00, au începu să apară primele victime împușcate în zona pieptului. Până atunci, mai cădea câte unul ici acolo, împușcat în picior și vă spun sigur că s-a tras de pe clădiri, adică pe clădirile Pescarul și Dunărea, spun acest lucru pentru că sunt trăgător de elită. Unghiul de incidență al glonțului, mie îmi spune de unde se trage. Oamenii erau împușcați în mușchiul piciorului, din față, de sus în jos, iar glonțul ieșea în apropiere de articulația genunchiului (…)

Dar după ora 00:00 au început să tragă în plin. Mă aflam cu portavocea în mijlocul străzii și vorbeam de acolo mulțimii, pentru că, să vă spun cinstit, nu știu dacă am fost 100 de oameni la ora 00.00 când a început să se tragă și să se arunce cu grenade lacrimogene. Le-am spus să-și pună la nas îmbrăcămintea care era udă și să respire prin ea,iar grenadele să le arunce înapoi (…) Generalul Hortopan declară că nu au putut să facă nimic datorită gazelor lacrimogene care îi sufocau, ceea ce este o minciună sfruntată. Gazele îi sufocau într-adevăr, pentru că noi am avut curajul să aruncăm înapoi la ei toate grenadele pe care le prindeam, aveam mâinile arse. Dacă au văzut că nici așa nu fac față au început să tragă în noi, în plin (…) Au început să pice unul câte unul (…) Pe un băiat l-au împușcat exact în coșul piptului, care este foc de lunetist, tras cu multă precizie.

În jurul orei 01:30 eram pe baricadă și mi-am dat seama că urmează ceva bine gândit pentru ei și rău pentru noi, pentru că s-a dat comandă, iar trupele de ordine din fața baricadei s-au despărțit în stânga și dreapta și au lăsat culoar liber. Dispre strada Onești, erau masate tancurile ocolo, și au plecat două tancuri, primul a intrat în baricadă cu o viteză de 45 -50 Km./h, deci viteza maximă pe care o puteau prinde acele T 34 din timpul războiului. Baricada a spulberat-o ca pe o coajă de nucă (…) Primul tanc care a spulberat baricada s-a dus în jos către Piața Unirii, cel de-al doilea care a trecut, a trecut prin breșă, a acroșat una din laturi, a ajuns la intersecția cu Republicii și când a ajuns în stația din fața Ministerului Agriculturii, a început să tragă cu mitraliera din dotarea tancului și s-a dus către Rosetti, se vede clar pe caseta filmată cum oamenii cad (…) Sigur că ne-a împrăștiat, dar cei care am fost lideri la baricadă ne-am înțeles ca a doua zi dimineață să ne întâlnim acolo, aducând cu noi cât mai mulți oameni (…)
Un episod important din noaptea de 21 mi se pare momentul în care ni s-a comunicat de dincolo că armata vrea să ne transmită un mesaj. Am făcut apel prin gigafon, cred că de 4-5 ori, am cerut să se facă liniște, ca armata dorește să ne transmită un comunicat. Noi credeam că este cel care se referea la fraternizare și că totul s-a terminat, dar când s-a făcut liniște mormântală au început să tragă, în jurul orei 24:00. Era exact după plecarea lui Postelnicu și Milea.”

Ultima ședință a CPEx al PCR

A doua zi dimineață, pe 22 decembrie, generalul Vasile Milea se sinucide și are loc ultima ședință a Comitetului Politic Executiv al PCR, convocată la ora 10.00. Nicolae Ceaușescu îi întreabă pe membrii CPEx dacă sunt hotărâți să lupte sau nu. „Generalul Milea a plecat de la mine și după două minute am fost informat că s-a împușcat. Având în vedere și comportarea sa în toată această perioadă, reiese că el, de fapt, a sabotat aplicarea măsurilor și a lucrat în strânsă legătură cu străinii. Acest lucru reiese clar. S-a creat o situație gravă. În Capitală nu au aplicat nicio măsură, nu au aplicat dispozițiile date. Și reiese că tot ce am discutat noi, pentru Capitală, a fost folosit pentru a putea să se organizeze în alte părți. Sigur, acum nu este timp să facem discuții. Vreau să-i întreb pe cei prezenți aici, din Comitetul Politic Executiv, care este hotărât să lupte și care nu? (…) Cine nu se angajează sau nu s-a angajat față de alții să spună. Că nu se poate merge mai departe așa!”, a afirmat Nicolae Ceaușescu, conform stenogramei ședinței.
Cum răspunsul a fost pozitiv, el cere acordul pentru declararea stării de necesitate în țară. „Să declarăm imediat starea de necesitate în întreaga țară. Aceasta este conform Constituției și este dreptul președintelui. Nu trebuie să convocăm Consiliul de Stat. Sunteți de acord?”, a întrebat Ceaușescu.

Nu a întâmpinat vreun refuz, iar la întrebarea lui Paul Niculescu Mizil de ce nu s-a simțit ” activitatea noastră la fabrici”, Ceaușescu a răspuns: „Trădătorul Milea este de vină și probabil mai sunt și alții. Trădătorul Milea a plecat de aici și s-a sinucis. I-am spus să se ducă să dea ordin să aducă unitățile militare și el s-a sinucis. A intrat în sala de comandament și s-a sinucis și atunci reiese clar că tot timpul a sabotat și, de fapt, a acționat împotrivă, a făcut tot ce se cunoaște. Noi am hotărât că împotriva intereselor țării nu există înțelegere”.

Nu peste mult timp, manifestanții luau cu asalt clădirea CC, forțându-i pe soții Ceaușescu să se retragă pe acoperiș și să fugă cu elicopterul. Un martor ocular aflat în apropierea celor a povestit ce s-a întâmplat atunci, într-un interviu acordat lui Marius Tucă, acum 10 ani.

Fuga cu elicopterul. De ce nu a părăsit Ceaușescu țara. Primul popas

Acestea povestește că Nicolae Ceaușescu a văzut că piața era plină și că lumea striga ” o dată din biroul lui și după aceea când s-a urcat în elicopter”. „Atunci a văzut bine despre ce era vorba. Elicopterul a decolat la ora 12. Sfatul l-a dat Stănculescu. În prima fază, el nu voia să plece. Ea nu făcea altceva decât să susțină ce spunea el. Ne-am dus la un lift. Când liftul s-a apropiat de etajul unde urma să se coboare, s-a tras de ușă înainte și s-a blocat un pic. S-a rezolvat și problema asta repede. În momentul în care ei au plecat din cabinet, jos se forțau ușile la intrarea principală și la laterale. Când s-au urcat în lift, demonstranții intraseră deja în clădire, dar mai erau distanțe de parcurs ca să ajungă la cabinetul 1 și la zona lifturilor. Au ajuns în zona etajelor 6-7 când deja se urcaseră în elicopter. În acel moment, doi ofițeri de Securitate au asigurat decolarea. Trebuia să fie două elicoptere. Al doilea n-a putut să aterizeze. În afară de Nicolae și Elena Ceaușescu și de echipaj, deci comandant, secund, mecanic, mai erau aghiotantul Elenei Ceaușescu, unul dintre ofițerii de Securitate, Manea Mănescu și Emil Bobu. A luat o mapă neagră, care era a ei. În ea erau niște cecuri pe numele copiilor. Cam 3,5 milioane de lei. Ei n-au luat nimic, n-au avut timp. Niciodată nu s-au gândit la varianta că s-ar putea ca totul să se termine vreodată. Nu își făcuseră vreodată vreun plan pentru o astfel de situație, să-și pună ceva deoparte, să trăiască din ceva dacă se schimbă vremurile sau să se gândească la vreo țară unde să plece. Când au văzut asta au realizat situația și dacă inițial au vrut să meargă la 23 August să le vorbească muncitorilor, atunci s-au răzgândit.
La momentul decolării de pe clădirea CC-ului, pe Aeroportul Otopeni erau pregătite amândouă avioanele pe care le folosea Ceaușescu. Două Boeing-uri 707, cu indicativele ABB și ABD. Mai mult se folosea ABD, care avea în cala din față o instalație de securizare care îți permitea să vorbești cu oricine fără să se intercepteze și să se știe. Deci erau pregătite pentru decolare, cu echipaj, cu tot ce trebuia, era obligatoriu, era o stare de urgență. Aveau combustibil suficient cât pentru o cursă București – Phenian. Și după cursa asta de 11 ore tot mai rămânea combustibil. Dar Ceaușescu nu a vrut să plece din țară. A spus să mergem la Snagov, la palat. Zborul a durat 15-16 minute. Ascultau radioul, care începuse să transmită despre manifestație, despre plecarea lui cu elicopterul, despre „fuga dictatorului”. Și atunci el a cerut să fie închis radioul. Nu a mai vrut să asculte asta.(…)

La Snagov s-a intrat în Palat, iar Ceaușescu a spus că va vorbi la telefon cu prim-secretarii din județe, cu cei de la Armată. A intrat în legătură cu mai multe județe, printre care și Doljul. A vorbit cu prim-secretarul, care i-a spus că la Craiova e multă lume în jurul Comitetului Județean. Ceaușescu i-a recomandat să iasă și să stea de vorbă cu lumea, să explice situația, să calmeze populația, să facă ceva. De fapt, asta le-a spus tuturor: să iasă și să discute. Mai liniște i se părea că e în centrul țării și înspre Moldova. Cele mai agitate erau Bucureștiul și Timișoara. S-a gândit că s-ar putea să meargă pe direcția de Pitești, să plecăm încolo. A cerut să i se pregătească un elicopter cu militari care să însoțească elicopterul lui. (…) Când aeronava se apropia de aeroportul de la Boteni a fost identificată prin radio. I s-a transmis: „DOPHEN 203, aveți coordonatele”. Era tipul elicopterului. Au răspuns, au confirmat că sunt cei doi în elicopter și li s-a comunicat să facă zona, eventual să se ridice de la sol două elicoptere care să încadreze și să încerce o aterizare, că altfel vor doborî elicopterul. I s-a raportat lui Ceaușescu situația și s-a luat decizia să se aterizeze pe șoseaua de legătură București-Târgoviște. Au coborât din elicopter”, a povestit martorul ocular, sub protecția anonimatului, în interviul publicat de Jurnalul Național în 2009.