VIDEO – Tu știi de ce ne-am luat rația de libertate? Dan Voinea: Zeci de mii de țărani au intrat în pușcărie pentru că au îndrăznit să ia de pe câmp resturi de porumb (Partea I)

Pare neverosmil să povestești acum că înainte de 1989 nu puteai mânca oricând, orice, oricât. Să umplii frigiderul cu mâncare și apoi să o arunci că expiră sau că vrei să faci loc alteia, nici nu se punea problema. Mai ales pentru românul de rând. Carnea, laptele, untul deveniseră un lux, iar pâinea uleiul și zahărul se dădeau pe cartelă. De exemplu, o familie de doi adulți și doi copii, primea 500 de grame de pâine de persoană pe zi și câte 500 gr de ulei și zahăr pe lună. Restul produselor erau la liber sau mai bine zis la omor. Trebuia să stai la cozi imense și să te bați să ajungi în față ca să apuci, pentru că niciodată nu erau suficiente.

Îmi stăruie în minte un episod din copilăria mea pe care îl revăd, ca și cum totul s-ar fi întâmplat ieri, de câte ori văd galantare pline sau pâine aruncată la tomberon.

VIDEO EXCLUSIV După 5 ani cu Nicușor Dan la primărie, bucureștenii speră ca noul primar să se țină de cuvânt: „Să ne dea căldură și apă caldă. Ne-am săturat de promisiuni”

06:00

1 AN DE LA ANULARE 5 decembrie. Ziua dinaintea „furtunii politice”. Mesaj-cheie al secretarului de stat american Antony Blinken, miting anti-Georgescu și pro-Europa în Piața Universității

06:00

Se întâmpla prin anii 85. Venisem cu bunica mea de la țară, la piața din Oltenița. Vândusem niște roșii și fructe și ne întorceam acasă. În apropierea autogării, un centru de pâine. „Haide, fă, să luăm și noi pâine”, îmi zice bunica. „Nu ne dă, mamaie, că e pe cartelă”, îi spun. „Cum să nu ne dea, fă, că suntem de la țară”, îmi răspunse bunica, care părea să fi crezut lozincile ceaușiste despre fraternitatea dintre clasa muncitoare, orășeni și țărani. Intrăm. „Dă-mi maică și mie două pâini”, cere bunica. „Ai cartelă?”, o întreabă vânzătoare. „N-am, sunt de la țară”, îi răspunde bunica. „Păi atunci nu-ți dau”, i-o retează scurt vânzătoarea. „Cum să nu-mi dai, maică? Doar noi, țăranii, o muncim. Uite, cu mâinile astea”, îi spune bunica, întinzându-i palmele aspre, bătătorite de atâta muncă la CAP. Chiar dacă dureros de convingătoare, bunica nu a reușit să înduplece vânzătoarea să-i dea cele două pâini.

Este una dintre milioanele de povești spuse, scrise sau auzite despre viața românilor de dinainte de 89.

Ceaușescu a dat o amnistie pentru că se umpluseră pușcăriile de țărani

Fostul procuror militar, Dan Voinea, autorul rechizitoriului în baza căruia soții Ceaușescu au fost condamnați la moarte și executați, în 25 decembrie 1989, a povestit într-un interviu exclusiv, care va face parte dintr-un prezentare mai amplă a ceea ce a însemnat Revoluția, cum era viața în România la acea vreme:

„România… destul de tristă. O Românie în care benzina era pe cartelă, aveam 30 de litri de benzină pe luna și era la o benzinărie care se află la 10 kilometrii de casă mea și mai consumăm numai că să îmi iau cota pe lună, consumăm trei litri, aveam o Dacie care consumă mult. Oricum nu îmi ajungea că să mă duc să îmi văd părinții în județul Gorj de unde sunt eu.

Citește continuarea pe platforma REVOLUTIONS…