Încălzirea globală a favorizat expansiunea Imperiului lui Ginghis Han

Cercetătorii au putut să alcătuiască modelul de evoluție a climei din această regiune a lumii, pe baza analizei inelelor de creștere ale copacilor vechi, iar acest model a explicat, parțial, felul în care Ginghis Han a putut să cucerească o mare parte a lumii, în fruntea unor mici hoarde de călăreți nomazi, potrivit AFP.

Studiul a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).

Acele inele de creștere ale copacilor arată faptul că la începutul imperiului mongol, climatul Asiei Centrale, în mod normal rece și arid, a devenit mai blând și mai umed. Într-un an cald și umed, arborii cresc mai mult, fapt care se traduce printr-un inel de creștere mai mare.

ENERGIE Cât curent au consumat românii de Paște. Cum se explică minimul istoric și ce se întâmplă cu excedentul de energie

16:23

NEWS ALERT Ce i-a cerut Magyar lui Orban, după victorie, și ce apel a făcut către actuala conducere politică a Ungariei. Demisii pe bandă

16:14

Producția de iarbă din stepe a crescut probabil foarte mult, permițând hrănirea vastelor herghelii de cai de război și a altor cirezi de vite care au furnizat mijloacele necesare pentru cucerirea de teritorii și înființarea imperiului.

„Tranziția de la o secetă extremă la o umiditate abundentă chiar la începutul imperiului mongol sugerează faptul că acest factor, clima, a jucat un anumit rol”, a explicat Amy Hessl, cercetătoare la Universitatea West Virginia, coautoare a studiului.

„Climatul nu a fost singurul factor, dar el a creat condițiile ideale pentru ca un lider carismatic să iasă din haos, să alcătuiască o armată și să concentreze puterea în mâinile sale”, a declarat ea. „Este pentru prima dată când a fost stabilită o legătură între schimbarea climei și avântul Imperiului mongol”, a adăugat cercetătoarea americană.

Cel mai adesea, încălzirea globală a fost asociată cu sfârșitul unor civilizații, precum civilizația maya și Imperiul Roman.

„O umiditate neobișnuită în zonele aride creează o productivitate mai mare a plantelor, fapt care se traduce printr-o creștere a numărului de cai”. Potrivit aceleiași cercetătoare, „Ginghis Han a fost capabil să plutească pur și simplu pe acest val de abundență”.

„În trecut, înainte de energiile fosile, iarba și ingeniozitatea erau carburanții mongolilor și ai civilizațiilor învecinate”, a spus Neil Pederson, profesor la Universitatea Columbia din New York, principalul autor al studiului.

„Chiar și în zilele noastre, un număr mare de mongoli continuă să trăiască la fel ca strămoșii lor, însă, în viitor, ei ar putea să se confrunte cu condiții climatice extreme”, a explicat Neil Pederson.

Analiza inelelor de creștere a arborilor, analizate pe o perioadă de 1.112 ani, de la anul 900 până în 2011, oferă perspective îngrijorătoare pentru această regiune, potrivit aceluiași cercetător american.

De la mijlocul secolului al XX-lea, această regiune se încălzește repede, iar inelele arborilor dezvăluie faptul că secetele recente au fost cele mai extreme din istorie.

Într-o regiune geografică suferind deja din cauza rarității apei, aceste secete au cauzat deja la noi valuri migratorii în rândul crescătorilor de vite nomazi din Mongolia către orașe și generează riscuri sporite de tulburări sociale, spune Neil Pederson.

Ginghis Han a fost unul dintre cei mai mari cuceritori din toate timpurile, punând temeliile Imperiului Mongol, care se întindea de la Marea Chinei până la Marea Caspică, iar personalitatea lui a fost adeseori asemănată cu cea a lui Alexandru cel Mare.

În anul 1206, la vârsta de 42 de ani, după o campanie militară împotriva unor triburi din estul Mongoliei, șeful militar Temüügin devine „mare conducător” (sau „hagan”, „hanul hanilor, n.r.) sub numele Ginghis, al unei populații vorbitoare de dialecte mongole și turcești. Ginghis a unit triburile mongole și a reușit să ocupe cu oștile sale teritorii vaste, de la Marea Chinei în est până la Marea Caspică în vest. Pentru administrarea acestui imperiu uriaș, Ginghis Han e emis decretele necesare sub forma unor texte de lege. După moartea sa, în 1227, imperiul a fost împărțit între fiii lui și extins în continuare, timp de încă două generații, după care marea formațiune statală mongolă s-a dezmembrat.